"Armonia”, în octavele performanţei: de la Plopeni la Millau (Franţa)
Definiţie
Corul „Armonia” din Plopeni nu se numără, din nefericire, printre (...) legende. Are un profil bine definit, există, cântă şi cultivă spiritul unei muzici rafinate - folclor, muzică corală, religioasă, clasică şi preclasică. O instituţie, prin sine însuşi, a frumosului. Oferind oricând, tuturor, o lecţie despre har şi dăruire.
Mărturisire
Am găsit de cuviinţă să acordăm atenţia cuvenită acestui cor, tocmai pentru a portretiza, în cuvinte, „locul geometric” unde arta, sacrificiul şi dragostea se întâlnesc. Spre a da naştere, în ciuda unui prezent şifonat de interese şi căzut în patima non-valorii ridicată la rang de virtute, împotriva tradiţiei. Şi cu atât mai mult suntem motivaţi a scrie despre corul de la Casa de Cultură din Plopeni, cu cât artiştii ce i se dedică de ani buni, au cucerit publicul din ţară, dar şi melomanii francezi.
Portret
Corul „Armonia”, aşa cum am aflat de la mentorul său, dirijorul Cornel Mutu, fiinţează din anul 2002 şi însufleţeşte şi înnobilează, cu acurateţe, trudă, bucurie şi pasiune activitatea Casei de Cultură din Plopeni. Şi o dovadă certă a ceea ce înseamnă această frumoasă „familie”- cum o numeşte interlocutorul nostru, este, fără îndoială, experienţa care în acest an i-a dus pe corişti pe într-un turneu în Franţa, prin intermediul Asociaţiei de Prietenie Plopeni - Millau. Prilej onorant pentru susţinerea a nu mai puţin de 11 concerte în zona Sud - Aveyron şi Millau. La iniţiativa unor oameni de suflet precum Jeannette şi Claude Bouat. „Am cântat cu mare bucurie în catedrala Sylvanes, catedrala Saint Pierre (Nant), catedrala Jeanne D’Arc (Severac), în catedrala din Caylar, dar şi în catedrala S. Esteban din Viena. Echilibrul vocilor cristaline, sunetele fine, dăruirea, veslia, calitatea partiturilor, armonia au fost remarcate de francezi, iar aplauzele şi cronicile publicate în presa franceză ne-au încununat eforturile şi ne-au dovedit, încă o dată, că muzica e o limbă internaţională, fără meschinării. Ea leagă prietenii, mângâie sufletele şi oferă lecţii despre pasiune, mai presus de orice greutăţi, de interese. Experienţa din Franţa este de neuitat, mai cu seamă că am fost apreciaţi pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce am cântat, cu toate că, între atâţia alţi mari artişti care ajung în Franţa, noi veneam dintr-un orăşel de provincie din România.
Cu atât mai mult i-am cucerit pe francezi, cu cât ei au un cult mult mai dezvoltat pentru frumos - acolo am întâlnit comunităţi de 200-300 de persoane dintre care 50-60 cântau într-o orchestră sau într-un cor, cu atât mai mult cu cât am abordat un repertoriu bogat, de la piese preclasice la folclor şi muzică religioasă. Turneul a beneficiat şi de sprijinul Corneliei Fugulin - secretarul Asociaţiei de prietenie Plopeni-Millau şi, respectiv, al Marianei Stanciu, preşedintele corului”, povesteşte Cornel Mutu. Numai că artiştii din Plopeni le-au făcut şi o mare surpriză gazdelor, interpretând într-o manieră proprie, cu un aranjament muzical deosebit, semnat chiar de dirijorul Cornel Mutu, imnul Franţei- Marseillaise, moment fascinant pentru public. Au cântat. Seară de seară. Fără osteneală, fără grijă, într-o zodie binecuvântată a muzicii şi a muncii deopotrivă. De ce? Pentru că le place. Tuturor. Pentru că şi coriştii şi mentorul lor au înţeles, mai presus de orice, că „muzica este o revelaţie mai mare decât înţelepciunea şi filozofia”, cum recunoştea Beethoven. Din dragoste Dincolo de turneul din Franţa, de manifestările culturale din ţară la care participă, Corul „Armonia” întruneşte calităţile unei familii de 21 de artişti amatori ale căror voci pun temelie unui fenomen muzical care, la propriu, supravieţuieşte... „de amorul artei”. Culmea, în inima „oraşului-uzină” cum alintă autorităţile ceea ce a mai rămas dintr-un Plopeni „acum fără perspectivă, care altădată triumfa în industria de armament”. Şi totuşi, vocile lor, deasupra neajunsurilor, grijilor, rănilor unui orăşel modest, se aud în tonuri albastre, în cântec plin, în armonie cu pasiunea lor pentru frumos. Chiar dacă unii dintre corişti abia împlinesc 17 ani, iar alţii - 50.Simplu. Pentru că numai muzica are puterea de a pătrunde în adâncurile tainice ale sufletului, unde omul se întâlneşte cu Dumnezeu.
Consuela Mihăescu
Definiţie
Corul „Armonia” din Plopeni nu se numără, din nefericire, printre (...) legende. Are un profil bine definit, există, cântă şi cultivă spiritul unei muzici rafinate - folclor, muzică corală, religioasă, clasică şi preclasică. O instituţie, prin sine însuşi, a frumosului. Oferind oricând, tuturor, o lecţie despre har şi dăruire.
Mărturisire
Am găsit de cuviinţă să acordăm atenţia cuvenită acestui cor, tocmai pentru a portretiza, în cuvinte, „locul geometric” unde arta, sacrificiul şi dragostea se întâlnesc. Spre a da naştere, în ciuda unui prezent şifonat de interese şi căzut în patima non-valorii ridicată la rang de virtute, împotriva tradiţiei. Şi cu atât mai mult suntem motivaţi a scrie despre corul de la Casa de Cultură din Plopeni, cu cât artiştii ce i se dedică de ani buni, au cucerit publicul din ţară, dar şi melomanii francezi.
Portret
Corul „Armonia”, aşa cum am aflat de la mentorul său, dirijorul Cornel Mutu, fiinţează din anul 2002 şi însufleţeşte şi înnobilează, cu acurateţe, trudă, bucurie şi pasiune activitatea Casei de Cultură din Plopeni. Şi o dovadă certă a ceea ce înseamnă această frumoasă „familie”- cum o numeşte interlocutorul nostru, este, fără îndoială, experienţa care în acest an i-a dus pe corişti pe într-un turneu în Franţa, prin intermediul Asociaţiei de Prietenie Plopeni - Millau. Prilej onorant pentru susţinerea a nu mai puţin de 11 concerte în zona Sud - Aveyron şi Millau. La iniţiativa unor oameni de suflet precum Jeannette şi Claude Bouat. „Am cântat cu mare bucurie în catedrala Sylvanes, catedrala Saint Pierre (Nant), catedrala Jeanne D’Arc (Severac), în catedrala din Caylar, dar şi în catedrala S. Esteban din Viena. Echilibrul vocilor cristaline, sunetele fine, dăruirea, veslia, calitatea partiturilor, armonia au fost remarcate de francezi, iar aplauzele şi cronicile publicate în presa franceză ne-au încununat eforturile şi ne-au dovedit, încă o dată, că muzica e o limbă internaţională, fără meschinării. Ea leagă prietenii, mângâie sufletele şi oferă lecţii despre pasiune, mai presus de orice greutăţi, de interese. Experienţa din Franţa este de neuitat, mai cu seamă că am fost apreciaţi pentru ceea ce suntem, pentru ceea ce am cântat, cu toate că, între atâţia alţi mari artişti care ajung în Franţa, noi veneam dintr-un orăşel de provincie din România.
Cu atât mai mult i-am cucerit pe francezi, cu cât ei au un cult mult mai dezvoltat pentru frumos - acolo am întâlnit comunităţi de 200-300 de persoane dintre care 50-60 cântau într-o orchestră sau într-un cor, cu atât mai mult cu cât am abordat un repertoriu bogat, de la piese preclasice la folclor şi muzică religioasă. Turneul a beneficiat şi de sprijinul Corneliei Fugulin - secretarul Asociaţiei de prietenie Plopeni-Millau şi, respectiv, al Marianei Stanciu, preşedintele corului”, povesteşte Cornel Mutu. Numai că artiştii din Plopeni le-au făcut şi o mare surpriză gazdelor, interpretând într-o manieră proprie, cu un aranjament muzical deosebit, semnat chiar de dirijorul Cornel Mutu, imnul Franţei- Marseillaise, moment fascinant pentru public. Au cântat. Seară de seară. Fără osteneală, fără grijă, într-o zodie binecuvântată a muzicii şi a muncii deopotrivă. De ce? Pentru că le place. Tuturor. Pentru că şi coriştii şi mentorul lor au înţeles, mai presus de orice, că „muzica este o revelaţie mai mare decât înţelepciunea şi filozofia”, cum recunoştea Beethoven. Din dragoste Dincolo de turneul din Franţa, de manifestările culturale din ţară la care participă, Corul „Armonia” întruneşte calităţile unei familii de 21 de artişti amatori ale căror voci pun temelie unui fenomen muzical care, la propriu, supravieţuieşte... „de amorul artei”. Culmea, în inima „oraşului-uzină” cum alintă autorităţile ceea ce a mai rămas dintr-un Plopeni „acum fără perspectivă, care altădată triumfa în industria de armament”. Şi totuşi, vocile lor, deasupra neajunsurilor, grijilor, rănilor unui orăşel modest, se aud în tonuri albastre, în cântec plin, în armonie cu pasiunea lor pentru frumos. Chiar dacă unii dintre corişti abia împlinesc 17 ani, iar alţii - 50.Simplu. Pentru că numai muzica are puterea de a pătrunde în adâncurile tainice ale sufletului, unde omul se întâlneşte cu Dumnezeu.
Consuela Mihăescu