Pe malul Tarnavei Mici, in satul Capalna de Jos, se joaca un dans popular numit 'Purtata'.
Povestea dansului Purtata, incepe in duminicile de vara ale satului Capalna de Jos. Dimineata, glasul ragusit al clopotelor si toaca batrana chemau tineri si batrani la biserica. Grupuri de barbati, femei, copii, imbracati in straie de sarbatoare specifice acestor locuri de pe Tarnava Mica, cu buchete de flori si busuioc, umpleau pana la refuz biserica.
Dupa terminarea slujbei, cu evlavia citită pe fetele lor arse de soare si imbatranite din cauza problemelor, se indreptau spre casele lor. Barbatii obisnuiau sa poposeasca si sa binecuvanteze cateva pahare din 'Sangele Domnului', la invitatia unora mai instariti, dand astfel posibilitatea ca sotiile sa pregateasca pranzul.
După pranz, peste sat se lasa linistea, asemenea unui album duminical. Cand soarele nu mai dogorea atat de puternic, la poarta se strangeau grupuri de varstnici ce discutau politica, evenimente placute petrecute in sat sau isi aminteau de vremurile frumoase ale tineretii.
Intelectualii, cu toate ca erau putini, organizau cenacluri literare urmate de muzica si dans. Tinerii si copiii se indreptau catre o sura, in care in mod obisnuit se juca 'invartita' si 'hategana'.
Dupa ce atmosfera era incinsa, urma o pauza binemeritata, iar fetele ramase neinvitate la jocul precedent se strangeau in sir, brat la brat si incepeau sa danseze si sa cante 'Purtata'.
Acest joc, se bucura de un ritm aparte, cu intreruperea versurilor si a melodiei, pauze in care se auzea numai cadenta pasilor pe scena de pamant a surii. Versurile purtatei, poezia si gingasia lor, oferea jocului o mai mare frumusete.
Incepand cu al treilea deceniu al acestui veac, frumusetea jocului a fost observats si mai tarziu, cultivata de tanara invatatoare Stana Biris. Cu multa pasiune, dansa a organizat fetele din sat pe grupe de varsta si, cu rabdare a pus bazele unui nou ansamblu de dansuri populare: 'Fetele de la Capalna'.
Traditia a fost continuata de Maria Ignat. Chiar dacă lumea s-a schimbat, obiceiul a ramas acelasi: fetele care joaca in formatie sunt numai tinere necasatorite, iar portul lor ramas din generatie in generatie este specific zonei.
Prima iesire a ansamblului, dupa alte concursuri locale, a fost la Brasov, unde s-a bucurat de un mare succes. Dansul, comparat cu serpuirea Tarnavei Mici si unduirea spicelor de grau in bataia vantului, a cucerit lumea întreaga, urcand treapta cu treapta de la sura cu praf pana la scenele din strainatate.
"Informatia.ro" 3 august 2003
(postat pe grup in 27 decembrie 2008)
Povestea dansului Purtata, incepe in duminicile de vara ale satului Capalna de Jos. Dimineata, glasul ragusit al clopotelor si toaca batrana chemau tineri si batrani la biserica. Grupuri de barbati, femei, copii, imbracati in straie de sarbatoare specifice acestor locuri de pe Tarnava Mica, cu buchete de flori si busuioc, umpleau pana la refuz biserica.
Dupa terminarea slujbei, cu evlavia citită pe fetele lor arse de soare si imbatranite din cauza problemelor, se indreptau spre casele lor. Barbatii obisnuiau sa poposeasca si sa binecuvanteze cateva pahare din 'Sangele Domnului', la invitatia unora mai instariti, dand astfel posibilitatea ca sotiile sa pregateasca pranzul.
După pranz, peste sat se lasa linistea, asemenea unui album duminical. Cand soarele nu mai dogorea atat de puternic, la poarta se strangeau grupuri de varstnici ce discutau politica, evenimente placute petrecute in sat sau isi aminteau de vremurile frumoase ale tineretii.
Intelectualii, cu toate ca erau putini, organizau cenacluri literare urmate de muzica si dans. Tinerii si copiii se indreptau catre o sura, in care in mod obisnuit se juca 'invartita' si 'hategana'.
Dupa ce atmosfera era incinsa, urma o pauza binemeritata, iar fetele ramase neinvitate la jocul precedent se strangeau in sir, brat la brat si incepeau sa danseze si sa cante 'Purtata'.
Acest joc, se bucura de un ritm aparte, cu intreruperea versurilor si a melodiei, pauze in care se auzea numai cadenta pasilor pe scena de pamant a surii. Versurile purtatei, poezia si gingasia lor, oferea jocului o mai mare frumusete.
Incepand cu al treilea deceniu al acestui veac, frumusetea jocului a fost observats si mai tarziu, cultivata de tanara invatatoare Stana Biris. Cu multa pasiune, dansa a organizat fetele din sat pe grupe de varsta si, cu rabdare a pus bazele unui nou ansamblu de dansuri populare: 'Fetele de la Capalna'.
Traditia a fost continuata de Maria Ignat. Chiar dacă lumea s-a schimbat, obiceiul a ramas acelasi: fetele care joaca in formatie sunt numai tinere necasatorite, iar portul lor ramas din generatie in generatie este specific zonei.
Prima iesire a ansamblului, dupa alte concursuri locale, a fost la Brasov, unde s-a bucurat de un mare succes. Dansul, comparat cu serpuirea Tarnavei Mici si unduirea spicelor de grau in bataia vantului, a cucerit lumea întreaga, urcand treapta cu treapta de la sura cu praf pana la scenele din strainatate.
"Informatia.ro" 3 august 2003
(postat pe grup in 27 decembrie 2008)