Cultura pentru toti

Pentru toti cei interesati de nivelul de cultura al romanilor


    Dansul/purtata fetelor de la Capalna (partea a II-a)

    Admin
    Admin
    Admin

    Numarul mesajelor : 608
    Data de inscriere : 04/02/2009
    Varsta : 71
    Localizare : Ashkelon, Israel

    Dansul/purtata fetelor de la Capalna (partea a II-a) Empty Dansul/purtata fetelor de la Capalna (partea a II-a)

    Mesaj  Admin la data de Lun 9 Feb 2009 - 12:29

    „Eu-s in deal si badea-n sesu... la... si mi-l cunosc dupa mersu..la.... la la la la"
    sursa: Jurnalul national

    "Cum a luat fiinta acest dans? Feciorii si ceterasii trebuia sa bea vin sau altceva, asa ca luau o pauza de orchestra, atunci fetele, ca sa nu stea gura casca la feciori sau ceterasi, se strangeau una langa alta si aveau acest dans – Purtata fetelor. De aceea se numeste asa, pentru ca era un dans doar al fetelor. E bine de stiut ca dansul avea trei pasi: Purtata, Drambolicul si Purceii. Ele jucau asa pana veneau feciorii cu ceterasii. Cei trei pasi ai dansului aveau o durata de sapte minute" - Florea Maria, despre dans

    "Fiecare fata cosea naframuta (batista). O cosea cu ata colorata si si-o agata de degetul mare. Feciorul care voia sa vina la ea in seara aia atata se zbatea pana lua naframuta, dar, daca fata nu voia, nu-l lasa sa i-o ieie. Numai pe cel care-l aveam drag il lasam. Asa era atunci. Nu spunea hai sa ne intalnim, pot sa vin diseara la tine. Era un semn de intalnire" - Veta Biris, despre petitul fetei

    "Era greu, dar era o alta viata. Mai fericita, erau oamenii mai multumiti. Nu era televizor. Abia asteptam sa vina duminica, sa neducem la joc. Era nemaipomenit, mergeam la biserica, veneam acasa, mancam, mai stateam o tara si mergeam la joc. Stam pana seara. Acuma tot cu ochii in televizor. Copiii de acum iasa din casa abia cand
    vine seara si apoi vin de dimineata" - Florea Maria, despre vremuri apuse
    http://www.jurnalul.ro/articol_60935/nascut_in_sura.html


    "Io-s in deal si badea-n sesu/Si mi-l cunosc dupe mersu"… Sigur ne amintim cu totii aceste versuri, ce roman adevarat nu le-a fredonat macar o data?!

    In cautarea fetelor am plecat si noi, sa vedem unde a inceput povestea si daca se termina undeva. Campul e plin de clai de fan si de floarea-soarelui sarutata pe crestet de iubitul ei ceresc. Case cu acoperisuri caramizii se insira pe marginea drumului, de o parte si de alta. In mijlocul satului Capalna de Jos, biserica ortodoxa
    lasa clopotele sa-i strige enoriasii pe nume. E spre seara si glasul molcom al oamenilor trebaluind prin ograda se aude pana in strada, insotit de neobosita cantare a greierilor din iarba incredibil de verde. Exista oameni care iubesc pamantul pe care au facut cel dintai pas al acestei vieti! Exista romani adevarati! Un astfel de
    om am descoperit in Capalna de Jos, judetul Alba, atestata documentar din 1332, unde locuiesc numai romani neaosi. Veta Biris, cantareata de muzica populara, ne-a fost calauza in peregrinarile noastre, pentru ca se inrudeste cu cea care a facut dansul cunoscut si se ocupa atunci cand poate de fetele de la Capalna.

    INCEPUTURI. Dansul care a facut cunoscuta aceasta localitate transilvaneana a fost dezvaluit lumii de invatatoarea Stana Biris, care s-a stabilit aici dupa casatorie. Curiozitatea naturala a indemnat-o sa cunoasca oamenii, sa le asculte pasurile, povestile si sa se apropie de ei. Frumusetea dansului pe care fetele de aici il
    interpretau, puritatea lui au zgandarit sufletul femeii si, dupa ce a stilizat putin interpretarea, costumele, a scos fetele in lume.
    Originea acestui dans se pierde in negura vremurilor, pentru ca nimeni nu mai stie cand anume a inceput el sa fie parte a satului.
    Versurile au fost transmise oral din generatie in generatie, iar acei pasi intr-un ritm atat de special, sacadat, in contratimp sunt parca mai usor invatati de fetele de aici, pentru ca ele merg la joc si de la varste fragede invata de la mame, surori, bunici cum sa dezmierde pamantul, batatorindu-l cu descantece. Fata care se hotara sa se marite trebuia sa renunte la celebrul lant viu. Prin dansul lor, fetele isi etaleaza frumusetea. La momentul debutului fetelor doamnei Biris, din 1948, dansul s-a desfasurat intr-o sura ce apartinea uneia dintre cele mai instarite familii din sat. A existat un Jurnal pe care Stana Biris il tinea despre fetele ei, cu
    fotografii ale acelei perioade. Din pacate, acesta s-a pierdut, iar fotografiile care ar fi reinviat cantecul fetelor nu pot fi publicate.


    LONGEVITATE. Nana Anuta lu' Maftei are un secret pentru viata lunga: iubeste oamenii si pamantul unde s-a nascut

    NANUTA ANA. In perioada anilor '70, cam pana prin '85, numarul fetelor din grup sarea de 75, ajungand uneori chiar la 82, izbind spectatorii cu serpuirile de Tarnava ce sapa in mal prin talazurile ei. Acum fetele nu sunt mai mult de 20. Una dintre cele mai varstnice dansatoare, nana Anuta lu' Maftei, are 78 de ani, se tine bine si este plina de viata. Sotul ii doarme de vreo sapte ani, dintre cei patru copii doar cel mic ii este aproape, dar are un optimism care te prinde in mreje. Le arata fetelor cum se coase ia din Capalna, cum se tine comanacul pe cap si ce cratinte frumoase avea cand activa in grup. Acum a ramas doar cu amintirile, pe care le impartaseste cui vrea sa asculte: "La 22 m-am maritat. Sa tot fie vreo 67 de ani de atunce. Ne duce numa'n Blaj si-n Tarnaveni, in Targu-Mures. N-am apucat sa merg la Brasov. Ase stiu ca am avut cor la biserica, iar Doamna di pi la scoala ne-o auzit cantand si mai gros, si mai subtire. Pe voci. Dupa aia ne-o chemat, ca dumneai s-o interesat, si ne-o facut cratinte asa rosii, cu ciucuri, aiceasa o taruca de galbuta, poale. Tare grija o avut de noi. Venea prin sat si se ruga de noi sa ne ducem".

    SPECIFICITATE. Florea Maria, invatatoare de la Scoala din Capalna de Jos, afirma: "Acest dans al fetelor se juca in urma cu foarte multi ani. Cam acum o suta si ceva de ani, dar nu a fost descoperit, preluat si dus mai departe decat atunci cand in sat a venit doamna Stana Biris, care se casatorise cu domnul Teodor Biris. El era
    localnic din sat, iar dansa s-a stabilit la Capalna ca tanara invatatoare. Au avut casa chiar langa scoala. Apoi, in zilele de sarbatoare mergeau prin sat, discutau cu oamenii si ajungeau la sura unde se tinea jocul. Jocul se facea numai duminica sau in zilele de sarbatoare. Lumea venea la biserica, iar, dupa aceea, fetele mergeau la joc. Fiecarei familii ii venea randul sa gazduiasca jocul. Cum a luat fiinta acest dans? Feciorii si ceterasii trebuia sa bea vin sau altceva, asa ca luau o pauza de orchestra, atunci fetele, ca sa nu stea gura casca la feciori sau ceterasi, se strangeau una langa alta si aveau acest dans – Purtata fetelor. De aceea se numeste asa, pentru ca era un dans doar al fetelor. Una dintre Purtate, deoarece sunt mai multe. Aceasta Purtata a fost vazuta de doamna Biris. I-a placut, a preluat-o, a stilizat-o, a imbracat fetele in costume nationale cu cratinte albastre, desi la noi in sat era obiceiul cratintelor de culoare neagra, si cu naframa cu ciucuri mari. A introdus si comanacul (palaria aceea de paie). Cu comanacul se mergea de obicei la secera, la munca campului, ca sa le apere de soare. A inceput sa faca repetitii, sa le duca la multe spectacole.
    Prima iesire a fost la Brasov, orasul Stalin se numea atunci. Au avut un succes extraordinar. E bine de stiut ca dansul avea trei pasi si se intindea pe o durata de sapte minute: Purtata, Drambolicul si Purceii. Ele jucau asa pana veneau feciorii cu ceterasii. Atunci cand ceterasii incepeau sa zica de joc fiecare fecior isi alegea cate-o fata din Purtata si si-o lua la joc. Se continua jocul pana seara, cand se intuneca".


    CELEBRITATE. "Io-s in deal si badea-n sesu/Si mi-l cunosc dupe mersu"…, cantau fetele in 2002 si canta si astazi la fel

    LEGEA SATULUI. Despre specificitatea dansului, Florea Maria puncteaza: "Aici, pe Valea Tarnavelor, fiecare sat are dansul lui specific. Fiecare sat are Purtata lui, dansul este diferit unul de celalalt, costumele sunt diferite unul de celalalt si cantecul, si pasul sunt diferite unul de celalalt. Nici o Purtata nu seamana cu
    cealalta. La Bia, de exemplu, joaca femeile. Nu mai este vorba de fete. Au o costumatie mai sobra. La noi era specifica, pentru ca se juca in contratimp. Una se canta, alta se juca. Nu se face pasul exact pe melodie". Nana Anuta intareste spusele invatatoarei: "La noi, legea satului spune ca o data ce s-o maritat fata iasa din
    Purtata. Este Purtata Fetelor, si nu Purtata Femeilor. Femeia care s-o casatorit isi ia adio de la fetele din Purtata si nu mai merge niciodata cu ele. Sirul este numai de fete". "Fetele care vin la scoala in clasa I, pe langa taina cititului si a scrisului, invata si pasii din Purtata. Nu este greu sa invete, pentru ca ele cunosc
    pasii deja de la mame, de la bunici, de la surori. Au pasii in sange, invata repede. Noi avem purtata pe generatii. Generatia mare, mijlocie si cea mica. La sfarsitul anului scolar am prezentat dans numai cu fetele mici. Erau superbe, daca le-ati fi vazut! numai atatica".

    COSTUMUL. Invatatoarea Florea Maria, de la scoala din Capalna de Jos, desi trista la ideea ca au ramas in sat doar clasele I-IV, celelalte desfiintandu-se anul acesta, ofera detalii despre costumul fetelor: "Nu mai fac femeile azi cratinte in razboi, cu lana albastra si cu sarma. Am incercat sa le pastram, avem costume si de
    100 de ani. Cratintele erau albastre sau, cum se zice pe aici, vanat. Poalele erau din panza alba si, daca se rup, se refac. O ie se mai face si acum. Fetele nu aveau numai o ie, aveau mai multe. De acolo inca se mai alimenteaza inca fetele mici. Aveam naframa cu franjuri si papuci. Papucii erau cu gaurele. Exista un mester la
    Tarnaveni, la Cetate, care facea papuci special pentru fetele de la Capalna. Continuam sa pastram traditia, sa o ducem mai departe pana mai traim. Dupa aceea, cine stie ce-o mai fi. Cat mai costa azi o ie? 15 milioane, o ie originala din sat. Cratinte negre, poale. Hainele cu care am intrat in Purtata le-o adus de la Sibiu tata si
    cu ele o fost mireasa mama. Era slabuta, cratintele sunt indoite inauntru. Toate fetele tinere erau slabute".

    TAIFAS. Trei femei pentru care viata nu si-a pierdut din farmec depanand amintiri de la sezatorile de altadata

    NU MAI SUNT FETE. "Este o zona bogata si diferita. Aici se canta doina, se canta balada, invartita, hategana. Este un folclor fain, bogat. Merita sa-l redescoperiti", spune Veta Biris. "De la 82 de fete au ramas 26, cam asa. Daca aduci si generatiile mici se aduna atat, altfel nu. Natalitatea a scazut. Erau case cu cinci fete.
    Acum, fiecare familie nu are decat un copil, in unele case nu este decat o fata. Chiar deloc, in unele cazuri. Sunt renumite, au participat la multe festivaluri in strainatate, au fost la Sevilla.
    Dansul ca atare este foarte apreciat. Mi se pare interesant ca nu poate fi invatat de nimeni. S-au straduit multi, dar nu au reusit.
    Fetele mici imediat prind pasii, vin la camin, se uita la celelalte fete si este normal ca invata. Dar cineva strain de locurile acestea nu poate invata. Bunica, strabunica, mama, eu, la randul lor fetele. Nu se pierde. Cand mergeam pe scena se juca Purtata, Drambolicul, Purceii si apoi intrau baietii cu Ponturile, se luau doua fete, se juca Invartita, apoi ramanea o fata, se juca Hategana. Se iesea din scena. Era formatie mixta, dar au inceput sa nu mai fie baieti destui, s-au casatorit, nu mai veneau, asa s-a renuntat la baieti si eu am prins, cand am jucat in formatie, cu baieti. La «Dialog la distanta» cu Baia Mare. Atunci a debutat si Veta Biris, in 1967. A fost ultima data cand am fost cu baietii, apoi am mers numai cu fetele", spune Florea Maria, invatatoare din Capalna de Jos. "La Ispas (de Inaltare) mergem la biserica, mergem la Monument si cantam cantece patriotice. Nu trece sarbatoare la noi sa nu se faca o actiune in scoala. De ziua lui Eminescu, de Marea Unire, de 1
    Decembrie ne ducem la Alba Iulia. La noi se pastreaza traditia, mai ales de 1 Decembrie. Acum se duc mai putini, dar inainte se duceau garnituri de tren la Alba Iulia, cu steaguri. Asa ma impresiona!
    Cand ajungeam acolo, curgeau oameni de pe toate strazile. Se uneau spre catedrala. Veniti la 1 Decembrie sa vedeti! Acum, pana nu este prea tarziu. Pana nu disparem."

    "Costumul cu care m-am lansat era compus din papuci, poale, cratinta, ie, laibar si naframa. Este costumul pe care il port si astazi. In satul meu nu s-a purtat comanac, pentru ca eu nu sunt din Capalna de Jos, am venit aici cand m-am maritat. Sunt din Veseus.
    Tatal meu a fost in razboi si nu ne spunea povesti. Ne povestea intamplari din razboi. Ne impresiona si noi abia asteptam sa vina seara sa-l auzim povestind. Ne exemplifica si cu cantece. Sigur ca aceste cantece au fost compuse in timpul razboiului de oameni mai luminati. Atunci cand s-au reintors acasa, din trenurile speciale
    coborau cei care mai erau in viata, dupa ce tot drumul cantasera. Printre ele se afla si «Ne intoarcem iar biruitori», cu care m-am lansat. Imi placeau numai cantecele istorice, nu puteam sa cant altceva. Bine, am si eu o fire mai inchisa, mai sobra si nu cred ca mi se potrivesc alte cantece. Sigur ca am inceput sa cant, am fost
    prima cantareata din Tara Romaneasca ce a debutat cu cantecul istoric si cantece despre eroii neamului nostru", spune Veta Biris.

    LA ZI. Nana Ana vrea cu tot dinadinsul sa arate ca traditia nu se pierde si invata doua fete din generatia mai mica, Ignat Gabriela si Salcudean Camelia Maria, abia sosite de la mare, cum se coase o ie.
    Cu capete, cipca, zgarda, pui, cheita, cum se purta atunci cand era fata. Poate ca oamenii raporteaza viata la alte valori morale la ora actuala, poate ca trecerea timpului a schimbat mentalitatile, dar depinde de noi sa le redesteptam gustul pentru originalitate si autentic.

    "Cum a luat fiinta acest dans? Feciorii si ceterasii trebuia sa bea vin sau altceva, asa ca luau o pauza de orchestra, atunci fetele, ca sa nu stea gura casca la feciori sau ceterasi, se strangeau una langa alta si aveau acest dans – Purtata fetelor. De aceea se numeste asa, pentru ca era un dans doar al fetelor. E bine de stiut
    ca dansul avea trei pasi: Purtata, Drambolicul si Purceii. Ele jucau asa pana veneau feciorii cu ceterasii. Cei trei pasi ai dansului aveau o durata de sapte minute" - Florea Maria, despre dans

    "Fiecare fata cosea naframuta (batista). O cosea cu ata colorata si si-o agata de degetul mare. Feciorul care voia sa vina la ea in seara aia atata se zbatea pana lua naframuta, dar, daca fata nu voia, nu-l lasa sa i-o ieie. Numai pe cel care-l aveam drag il lasam. Asa era atunci. Nu spunea hai sa ne intalnim, pot sa vin
    diseara la tine. Era un semn de intalnire" - Veta Biris, despre petitul fetei

    "Era greu, dar era o alta viata. Mai fericita, erau oamenii mai multumiti. Nu era televizor. Abia asteptam sa vina duminica, sa ne ducem la joc. Era nemaipomenit, mergeam la biserica, veneam acasa, mancam, mai stateam o tara si mergeam la joc. Stam pana seara. Acuma tot cu ochii in televizor. Copiii de acum iasa din casa abia cand
    vine seara si apoi vin de dimineata" - Florea Maria, despre vremuri apuse

    "Jurnal national" 3 septembrie 2006

    (postat pe grup in 27 decembrie 2008)

      Acum este: Lun 30 Mar 2020 - 9:16