Acasa
Poate fi remarcata numai o tendinta - deocamdata firava, spontana si haotica - de implicare a societatilor private in proiecte culturale
Poate fi remarcata numai o tendinta - deocamdata firava, spontana si haotica - de implicare a societatilor private in proiecte culturale
In Islanda, tara cu nivel de alfabetizare de 100% si nivel de saracie 0%, inginerii constructori au fost nevoiti de mai multe ori, in ultimii ani, sa refaca planurile autostrazilor, numai pentru a ocoli presupusele locuinte ale⦠elfilor. Desi sunt niste fiinte imaginare, elfii tin de identitatea poporului islandez (si de potentialul turistic al tarii, evident), deci sunt tratati cu mare seriozitate. In Romania, nimeni nu vrea sa auda despre identitate si nici despre potentialul economic al prestigiului.
Acest potential poate fi „distilat" cel mai lesne din traditie, istorie, cultura si civilizatie. Adica exact din domeniul de referinta al Ministerului Culturii si Cultelor. Numai ca, daca in 2006 MCC primise de la buget o alocatie de 249.700.000 lei, adica 0,15% din PIB, in 2007 a primit si mai putin: 0,13% din PIB. In aceste conditii, singura sansa ramane initiativa privata.
Mai mult public in muzee decat pe stadion
Dar de ce s-ar implica oamenii de afaceri in cultura? Pirvu Ionica, directorul Centrului de Pregatire Profesionala in Cultura, ne-a oferit urmatorul raspuns: „Cultura asigura acces la publicul-tinta, recunoastere sociala, stabilitate si permanenta in afaceri. Pe termen scurt, nu se vede. Dar pe termen lung isi creeaza o noua generatie de clienti. Ii educa si ii tine aproape. E ca un fel de scoala. Sa luam urmatorul exemplu: o firma oarecare se implica in conservarea si intretinerea unui muzeu. Este, sa zicem, o investitie fara castig direct. Dar daca in acel muzeu exista un banner sau un panou publicitar al firmei, el este vazut zilnic de un public civilizat si selectiv. Media statistica este de 70 de vizitatori pe zi, timp de 200 de zile pe an. Ar fi, in total, vreo 14.000 de vizitatori. Si totusi oamenii de afaceri prefera sa-si faca publicitate pe stadioane, desi un stadion nu se umple decat la derby-uri si la meciurile internationale. In rest, tribunele strang 100-150 de persoane. Un calcul corect indica o audienta mai buna intr-un muzeu. In afara de asta, cultura ofera unui om de afaceri sau unei firme prestigiu si credibilitate. Capitalul de imagine acumulat prin sustinerea unei institutii culturale este imens. Mecenatul a disparut la noi, dar in alte parti functioneaza, si efectele se vad". Pirvu Ionica este de parere ca procentul din PIB alocat culturii este aproape jignitor, dar ca, oricum, aceasta nu poate trai doar din subventie bugetara. „Intr-o lume normala, cultura e sustinuta de intreaga societate, deci si de oamenii de afaceri adevarati. Nu din generozitate, ci din interes."
Lupta romano-ucraineana pentru Cucuteni
Un caz emblematic este cel al siturilor arheologice ale culturii Cucuteni, despre care Mircea Eliade spunea, in 1936, ca este o civilizatie sincrona cu primele constructii ale piramidelor egiptene si ca ea trebuie sa fie atent cercetata si prezentata cu mai multa persuasiune mediilor culturale europene. Amploarea descoperirilor a identificat peste 4.000 de asezari, pe o suprafata de aproximativ 300.000 km patrati, in estul Romaniei, Republica Moldova si sud-vestul Ucrainei. Cultura Cucuteni, descoperita in judetul Iasi, in 1885, este revendicata azi si de ucraineni, chiar prin persoana presedintelui Viktor Iuscenko. Acesta, mare iubitor de arheologie, incearca sa acrediteze ca brand zonal si de tara Cultura Tripolia, extensie a culturii Cucuteni, descoperita la 10 ani dupa aceasta (1895). Mai mult, Iuscenko i-a propus presedintelui Basescu sa valorifice impreuna istoria celor doua popoare, prin-
tr-o expozitie comuna a Culturii Cucuteni⦠sub auspiciile descoperirii de la Tripolia. Iar doi miliardari ucraineni, Andrei Platonov (decedat in 2005) si Serghei Taruta, au finantat cu 250.000 de euro editarea unei monumentale Enciclopedii Tripolia.
Speranta vine din Canada
Replica a sosit din partea unui cetatean canadian de origine romana, medicul Romeo Dumitrescu. Acesta a infiintat, in 1992, Fundatia Cucuteni pentru Mileniul III, insa activitatea s-a axat pe studiul culturii respective abia din 2000. Condusa de doctorul Dumitrescu si de sotia acestuia, Emilia, fundatia a cumparat cinci situri cucuteniene si a demarat finantarea unor carti de cercetare, reviste si cataloage. Pana in prezent, investitia privata in aceasta „afacere" culturala se ridica la peste 350.000 euro. Fundatia isi propune sa realizeze in viitorul apropiat o Enciclopedie a Culturii Cucuteniene, o pagina web si, de asemenea, sa faca publice rezultatele primite de la cateva laboratoare din Canada asupra amprentei luate de pe degetul mare al unui cucutenian. „Avem nevoie de multi bani, de un institut de arheologie si de un muzeu, de expozitii pe care sa le exportam strainatatii si chiar de un arhiodrom, care sa atraga lumea de peste tot pentru a ne cunoaste. Arheologia se globalizeaza si nu putem ramane pasivi", declara Romeo Dumitrescu.
Naiul lui Zamfir nu mai are probleme financiare
Gheorghe Zamfir e mai mult decat un brand, este un simbol. Totusi, in ultimii ani, marele naist a reusit contraperformanta de a pierde aproape totul. Lipsit de aptitudini manageriale, nu si-a putut gestiona nici veniturile, nici proiectele muzicale. A fost preluat de Fundatia Valente Umane, al carei presedinte, Nela Pavaloiu, este si sefa Departamentului de imagine si promovare al Clubului Investitorilor. Zamfir va fi derobat astfel de probleme organizatorice si financiare. Va putea, in sfarsit, doar sa cante. Proiectul Nelei Pavaloiu il vizeaza pe de o parte pe artist, iar pe de alta parte - orchestra pe care acesta o va conduce: Orchestra Nationala de Folclor, alcatuita din 27 de instrumentisti de mare clasa. Orchestra deja exista, iar bugetul de finantare pe anul acesta depaseste cu mult 250.000 de euro. Spectacolul de debut al proiectului va avea loc pe 9 mai, de Ziua Europei.
„Pasarea Pheonix" a cantat Opereta
Din 2005, dupa ce Teatrul de Opereta „Ion Dacian" a ars, colectivul si activitatea acestuia au fost sustinute financiar de Ovidiu Tender si de sotia sa, Nicole Braun Tender. „Provin dintr-o familie iubitoare de muzica si cunosteam pe aproape toti artistii de la «Ion Dacian», ne-a declarat Nicole. De aceea le-am sarit in ajutor. In ianuarie 2005, am propus conducerii teatrului un turneu cu trei spectacole (Silvia si Contesa Maritza de Kallman si un colaj din arii celebre). Turneul se afla sub patronajul ARDAF si urma sa se desfasoare in 39 de orase. Trebuiau asigurate costurile pentru deplasarea, cazarea, diurna si prestatia propriu-zisa a 84 de angajati ai Operetei, artisti si personal tehnic. Sustinerea noastra s-ar fi ridicat, la vremea aceea, la vreo trei miliarde. Proiectul a esuat, intrucat Mona Musca, ministrul culturii, s-a opus ca el sa fie finantat de Tender care, spunea domnia sa, are probleme juridice". Tender a continuat totusi sa sustina Teatrul de Opereta, prin fundatia Mathesis. In afara de aceasta „slabiciune" culturala, Ovidiu si Nicole Tender editeaza carti si albume de arta, doneaza bani si ajutoare pentru artistii uitati (cum a fost regretatul Gil Dobrica), dar si pentru artistii romani reprezentativi. Unul dintre ei este Stefan Popa Popa"s, care picteaza si icoane pe lemn! Iar unul dintre istoricii editati de Grupul Tender este Neagu Djuvara, care nu se sfieste sa aduca multumiri publice celui care l-a ajutat. Grupul Tender „pierde" anual, prin subventionarea culturii, peste 120.000 de euro.
Restaurare... „ca la Capsa"
Celebra casa Capsa, datand din 1852, ca si Teatrul National, a fost unul dintre brandurile internationale ale Romaniei. Ea a fost transformata, dupa 1950, in camin studentesc, ceea ce a dus la degradarea partiala sau totala a unor detalii decorative. In 1997 a intrat in proprietatea privata a unui grup de firme care au creat societatea Casa Capsa SRL (director general Daniela Bucur). Aceasta a restaurat-o integral, a adaugat cateva corpuri noi, in acelasi stil arhitectonic, si a redat-o circuitului turistic. Azi, boema a migrat catre alte localuri. Dar, oricum, avem de-a face cu o recuperare culturala majora, venita prin initiativa privata si cu un business care creste cota celorlalte afaceri ale firmelor implicate (Constructii Baneasa si Lido SA).
Initiative razlete
Ar mai fi de mentionat, la capitolul „exemple singulare", firma Infofashion, care organizeaza, pe Valea Prahovei, tabere de sculptura si expozitii permanente (cu vanzare) ale artistilor tineri, Tofan Grup (tabere de sculptura) si medicul Constantin Gauca (inventatorul Gaudentului dentar). Acesta din urma deschide, in fiecare an, la Valenii de Munte, lucrarile Universitatii de vara „Nicolae Iorga" si, de asemenea, tabere de creatie sub titulatura „Scriitori si plasticieni pentru mileniul III".
Miron Manega, "Cultura", 20 aprilie 2007
Poate fi remarcata numai o tendinta - deocamdata firava, spontana si haotica - de implicare a societatilor private in proiecte culturale
In Islanda, tara cu nivel de alfabetizare de 100% si nivel de saracie 0%, inginerii constructori au fost nevoiti de mai multe ori, in ultimii ani, sa refaca planurile autostrazilor, numai pentru a ocoli presupusele locuinte ale⦠elfilor. Desi sunt niste fiinte imaginare, elfii tin de identitatea poporului islandez (si de potentialul turistic al tarii, evident), deci sunt tratati cu mare seriozitate. In Romania, nimeni nu vrea sa auda despre identitate si nici despre potentialul economic al prestigiului.
Acest potential poate fi „distilat" cel mai lesne din traditie, istorie, cultura si civilizatie. Adica exact din domeniul de referinta al Ministerului Culturii si Cultelor. Numai ca, daca in 2006 MCC primise de la buget o alocatie de 249.700.000 lei, adica 0,15% din PIB, in 2007 a primit si mai putin: 0,13% din PIB. In aceste conditii, singura sansa ramane initiativa privata.
Mai mult public in muzee decat pe stadion
Dar de ce s-ar implica oamenii de afaceri in cultura? Pirvu Ionica, directorul Centrului de Pregatire Profesionala in Cultura, ne-a oferit urmatorul raspuns: „Cultura asigura acces la publicul-tinta, recunoastere sociala, stabilitate si permanenta in afaceri. Pe termen scurt, nu se vede. Dar pe termen lung isi creeaza o noua generatie de clienti. Ii educa si ii tine aproape. E ca un fel de scoala. Sa luam urmatorul exemplu: o firma oarecare se implica in conservarea si intretinerea unui muzeu. Este, sa zicem, o investitie fara castig direct. Dar daca in acel muzeu exista un banner sau un panou publicitar al firmei, el este vazut zilnic de un public civilizat si selectiv. Media statistica este de 70 de vizitatori pe zi, timp de 200 de zile pe an. Ar fi, in total, vreo 14.000 de vizitatori. Si totusi oamenii de afaceri prefera sa-si faca publicitate pe stadioane, desi un stadion nu se umple decat la derby-uri si la meciurile internationale. In rest, tribunele strang 100-150 de persoane. Un calcul corect indica o audienta mai buna intr-un muzeu. In afara de asta, cultura ofera unui om de afaceri sau unei firme prestigiu si credibilitate. Capitalul de imagine acumulat prin sustinerea unei institutii culturale este imens. Mecenatul a disparut la noi, dar in alte parti functioneaza, si efectele se vad". Pirvu Ionica este de parere ca procentul din PIB alocat culturii este aproape jignitor, dar ca, oricum, aceasta nu poate trai doar din subventie bugetara. „Intr-o lume normala, cultura e sustinuta de intreaga societate, deci si de oamenii de afaceri adevarati. Nu din generozitate, ci din interes."
Lupta romano-ucraineana pentru Cucuteni
Un caz emblematic este cel al siturilor arheologice ale culturii Cucuteni, despre care Mircea Eliade spunea, in 1936, ca este o civilizatie sincrona cu primele constructii ale piramidelor egiptene si ca ea trebuie sa fie atent cercetata si prezentata cu mai multa persuasiune mediilor culturale europene. Amploarea descoperirilor a identificat peste 4.000 de asezari, pe o suprafata de aproximativ 300.000 km patrati, in estul Romaniei, Republica Moldova si sud-vestul Ucrainei. Cultura Cucuteni, descoperita in judetul Iasi, in 1885, este revendicata azi si de ucraineni, chiar prin persoana presedintelui Viktor Iuscenko. Acesta, mare iubitor de arheologie, incearca sa acrediteze ca brand zonal si de tara Cultura Tripolia, extensie a culturii Cucuteni, descoperita la 10 ani dupa aceasta (1895). Mai mult, Iuscenko i-a propus presedintelui Basescu sa valorifice impreuna istoria celor doua popoare, prin-
tr-o expozitie comuna a Culturii Cucuteni⦠sub auspiciile descoperirii de la Tripolia. Iar doi miliardari ucraineni, Andrei Platonov (decedat in 2005) si Serghei Taruta, au finantat cu 250.000 de euro editarea unei monumentale Enciclopedii Tripolia.
Speranta vine din Canada
Replica a sosit din partea unui cetatean canadian de origine romana, medicul Romeo Dumitrescu. Acesta a infiintat, in 1992, Fundatia Cucuteni pentru Mileniul III, insa activitatea s-a axat pe studiul culturii respective abia din 2000. Condusa de doctorul Dumitrescu si de sotia acestuia, Emilia, fundatia a cumparat cinci situri cucuteniene si a demarat finantarea unor carti de cercetare, reviste si cataloage. Pana in prezent, investitia privata in aceasta „afacere" culturala se ridica la peste 350.000 euro. Fundatia isi propune sa realizeze in viitorul apropiat o Enciclopedie a Culturii Cucuteniene, o pagina web si, de asemenea, sa faca publice rezultatele primite de la cateva laboratoare din Canada asupra amprentei luate de pe degetul mare al unui cucutenian. „Avem nevoie de multi bani, de un institut de arheologie si de un muzeu, de expozitii pe care sa le exportam strainatatii si chiar de un arhiodrom, care sa atraga lumea de peste tot pentru a ne cunoaste. Arheologia se globalizeaza si nu putem ramane pasivi", declara Romeo Dumitrescu.
Naiul lui Zamfir nu mai are probleme financiare
Gheorghe Zamfir e mai mult decat un brand, este un simbol. Totusi, in ultimii ani, marele naist a reusit contraperformanta de a pierde aproape totul. Lipsit de aptitudini manageriale, nu si-a putut gestiona nici veniturile, nici proiectele muzicale. A fost preluat de Fundatia Valente Umane, al carei presedinte, Nela Pavaloiu, este si sefa Departamentului de imagine si promovare al Clubului Investitorilor. Zamfir va fi derobat astfel de probleme organizatorice si financiare. Va putea, in sfarsit, doar sa cante. Proiectul Nelei Pavaloiu il vizeaza pe de o parte pe artist, iar pe de alta parte - orchestra pe care acesta o va conduce: Orchestra Nationala de Folclor, alcatuita din 27 de instrumentisti de mare clasa. Orchestra deja exista, iar bugetul de finantare pe anul acesta depaseste cu mult 250.000 de euro. Spectacolul de debut al proiectului va avea loc pe 9 mai, de Ziua Europei.
„Pasarea Pheonix" a cantat Opereta
Din 2005, dupa ce Teatrul de Opereta „Ion Dacian" a ars, colectivul si activitatea acestuia au fost sustinute financiar de Ovidiu Tender si de sotia sa, Nicole Braun Tender. „Provin dintr-o familie iubitoare de muzica si cunosteam pe aproape toti artistii de la «Ion Dacian», ne-a declarat Nicole. De aceea le-am sarit in ajutor. In ianuarie 2005, am propus conducerii teatrului un turneu cu trei spectacole (Silvia si Contesa Maritza de Kallman si un colaj din arii celebre). Turneul se afla sub patronajul ARDAF si urma sa se desfasoare in 39 de orase. Trebuiau asigurate costurile pentru deplasarea, cazarea, diurna si prestatia propriu-zisa a 84 de angajati ai Operetei, artisti si personal tehnic. Sustinerea noastra s-ar fi ridicat, la vremea aceea, la vreo trei miliarde. Proiectul a esuat, intrucat Mona Musca, ministrul culturii, s-a opus ca el sa fie finantat de Tender care, spunea domnia sa, are probleme juridice". Tender a continuat totusi sa sustina Teatrul de Opereta, prin fundatia Mathesis. In afara de aceasta „slabiciune" culturala, Ovidiu si Nicole Tender editeaza carti si albume de arta, doneaza bani si ajutoare pentru artistii uitati (cum a fost regretatul Gil Dobrica), dar si pentru artistii romani reprezentativi. Unul dintre ei este Stefan Popa Popa"s, care picteaza si icoane pe lemn! Iar unul dintre istoricii editati de Grupul Tender este Neagu Djuvara, care nu se sfieste sa aduca multumiri publice celui care l-a ajutat. Grupul Tender „pierde" anual, prin subventionarea culturii, peste 120.000 de euro.
Restaurare... „ca la Capsa"
Celebra casa Capsa, datand din 1852, ca si Teatrul National, a fost unul dintre brandurile internationale ale Romaniei. Ea a fost transformata, dupa 1950, in camin studentesc, ceea ce a dus la degradarea partiala sau totala a unor detalii decorative. In 1997 a intrat in proprietatea privata a unui grup de firme care au creat societatea Casa Capsa SRL (director general Daniela Bucur). Aceasta a restaurat-o integral, a adaugat cateva corpuri noi, in acelasi stil arhitectonic, si a redat-o circuitului turistic. Azi, boema a migrat catre alte localuri. Dar, oricum, avem de-a face cu o recuperare culturala majora, venita prin initiativa privata si cu un business care creste cota celorlalte afaceri ale firmelor implicate (Constructii Baneasa si Lido SA).
Initiative razlete
Ar mai fi de mentionat, la capitolul „exemple singulare", firma Infofashion, care organizeaza, pe Valea Prahovei, tabere de sculptura si expozitii permanente (cu vanzare) ale artistilor tineri, Tofan Grup (tabere de sculptura) si medicul Constantin Gauca (inventatorul Gaudentului dentar). Acesta din urma deschide, in fiecare an, la Valenii de Munte, lucrarile Universitatii de vara „Nicolae Iorga" si, de asemenea, tabere de creatie sub titulatura „Scriitori si plasticieni pentru mileniul III".
Miron Manega, "Cultura", 20 aprilie 2007
