Pamfil Ciupe, batranul si cartea

"Batranul si cartea"

Pamfil Ciupe din Buciumi, judeţul Sălaj, deţine o adevărată comoară, 6.000 de volume, unele tipărite în anii 1700-1800. Fost şofer de autobuz, cu şase clase, sălăjeanul şi-a cheltuit toţi banii pe cărţi. Drept dovadă stă şi casa acestuia, rămasă la fel de când a construit-o.

Povestea lui Pamfil Ciupe începe acum 67 de ani, în localitatea Buciumi din judeţul Sălaj. Născut într-o familie de fierari cu dragoste de carte, el recunoaşte că pasiunea pentru cărţi a devenit un mod de viaţă. De-a lungul vremii, fostul şofer de autobuz, absolvent de şase clase, a reuşit să strângă peste 6.000 de volume.

Comoara din pod

Nici măcar nu mai are unde să le expună, toate cele patru camere ale casei fiind pline de cărţi. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu podul casei. Acolo se află mai multe cărţi vechi, legate în piele naturală, scrise în grafică chirilică sau latină, apărute în anii 1700, 1800 şi la începutul anilor 1900.

„Cărţile cele mai vechi sunt moştenire de familie. Sunt cărţi pe care numai tatăl, bunicul şi străbunicul ştiu cum au făcut rost de ele”, ne-a mărturisit Pamfil.

De la ei a învăţat să le preţuiască. Toţi banii pe care i-a câştigat de-a lungul vieţii i-a investit în cărţi. „Drept dovadă stă şi casa în care trăiesc şi care a rămas la fel de când am construit-o”, ne-a spus colecţionarul.

Iar vorbele i-au fost întărite de soţia lui. „Toţi banii şi-i dădea pe cărţi. La un moment dat venea cu ele pe ascuns, să nu mă supere”, a spus acesta. ''

3.000 de volume arse de comunişti

Pamfil Ciupe a pornit în marea lui aventură cu gândul că doar cititul îl poate culturaliza într-o epocă întunecată.

Şi acum îşi aduce aminte cum peste 3.000 de volume au ajuns cenuşă în 1949. „Aveam şapte ani când a apărut o fiţuică emisă de comunişti - «Publicaţiile interzise».

Atunci au şi venit să ne ardă cărţile. Peste 3.000 de volume s-au făcut scrum”, a povestit sălăjeanul. O parte din bibliotecă a fost salvată într-o groapă săpată în şura casei.Tatăl colecţionarului, fierarul unui grof din Ungaria, a cerut ca munca să îi fie plătită în…cărţi.

Plătit în cărţi

„Tata a murit de tânăr. S-a îmbolnăvit de tifos în lagăr. Dar, la puţin timpă după moartea sa, am primit din Ungaria o ladă plină de cărţi. Era de la groful pentru care muncise. Şi când era ucenic, venea acasă cu desagii plini de cărţi”, ne-a povestit colecţionarul.

Când vine vorba despre o carte sau un autor preferat, Pamfil Ciupe nu ştie nici acum ce să spună, deşi le-a citit din scoarţă-n-scoarţă. „Toate îmi sunt dragi pentru că le-am cumpărat cu mari sacrificii”, a mărturisit colecţionarul. Pamfil mai are o singură dorinţă, să aibă o bibliotecă în care să poată expune pe tematici cele peste 6.000 de volume.

Cărţi vechi de sute de ani

Printre cele mai valoroase cărţi din colecţie sunt o Evanghelie în chirilică, tipărită în 1820 (foto) sau volumul „Efigiile Papilor Romei”, ediţie tipărită în latină, în anul 1773, care oferă date inclusiv despre Sfântul Petru.

Mai amintim o carte bisericească din anul 1839, „Divina Comedie” a lui Dante, apărută în anul 1888 la Craiova, volume în ediţii princeps de Eminescu, Cioran, Iorga şi manuscrise rare.

(articol de Bianca Baican, preluat din "Adevarul", 13 martie 2009)

Filozofie, teologie, istoria religiilor, carte veche romaneasca, arta sau scriitori interzisi in anii negri ai comunismului - aproape orice poate fi gasit in casa lui Pamfil Ciupe din Buciumi, un colectionar care a reusit sa adune de-a lungul anilor peste 6.000 de volume.

Are 67 de ani batuti pe muchie si locuieste intr-o casa modesta din localitatea Buciumi, judetul Salaj. Agoniseala lui de o viata o poti cuprinde dintr-o privire. Dar adevarata lui bogatie sunt cele peste 6.000 de carti, unele dintre ele extrem de vechi si de rare, pe care a reusit sa le stranga de-a lungul vietii. Pe unele le-a mostenit. Iar pe altele le-a cumparat cu mari sacrificii. Numarul exact nu a dorit sa ni-l divulge. Pentru ca, ori de cate ori este intrebat, raspunsul lui Pamfil Ciupe este acelasi - „Tot ce trebuie sa stiti e ca am peste 6.000 de carti. Insa numarul exact numai eu il stiu. Pentru mine, intrebarea este un subiect tabu. Si, pana la urma, poate ca nu numarul lor este cel mai important de stiut”.


Mostenire de familie


Povestea lui Pamfil Ciupe incepe acum 67 de ani, in localitatea Buciumi din judetul Salaj. Nascut intr-o familie de fierari cu dragoste de carte, Pamfil Ciupe recunoaste ca pasiunea pentru carti a devenit un mod de viata. Pentru ca, de-a lungul vremii, fostul sofer de autobus, absolvent de sase clase, a reusit sa stranga peste 6.000 de volume. Dupa o viata in care a cumparat aproape orice volum aparut prin librarii, Pamfil Ciupe are cu ce se lauda. Colectia lui, care cuprinde volume de Eminescu, Dante, Cioran sau carti bisericesti si manuscrise rare, marturii despre oameni, fapte si evenimente sta la loc de cinste in toata casa. Toate dulapurile si vitrinele sunt pline ochi de carti, asezate si pe patru randuri. Inclusiv podul adaposteste o mare parte din comoara lui. Acolo sunt depozitate mai multe carti vechi, legate in piele naturala, scrise in grafica chirilica sau latina, aparute in anii 1700, 1800 si la inceputul anilor 1900. Acolo ii si place sa stea cu ceasurile…„Cartile cele mai vechi sunt mostenire de familie. Sunt carti pe care numai tatal, bunicul si strabunicul stiu cum au facut rost de ele. Poate de aceea imi si place atat de mult sa am grija de ele, sa le rasfoiesc”, ne-a marturisit Pamfil Ciupe. Opere de-a lui Iorga, editia Princeps, aparute in anul 1906, carti in franceza tiparite in 1903, „Divina Comedie” a lui Dante, aparuta in anul 1888 la Craiova, un vocabular francez-valah in alfabet chirilic, imprimat in anul 1840 la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti, editia Princeps a lui Petru Maior in chirilica, aparuta in anul 1809, o Evanghelie tot in chirilica, tiparita in 1820 sau volumul „Efigiile Papilor Romei”, editie tiparita in latina, in anul 1773, care ofera date inclusiv despre Sf. Petru, dar si o carte bisericeasca, din anul 1839, sunt doar cateva dintre piesele rare si valoroase ale colectiei. Toti banii pe care Pamfil Ciupe i-a castigat de-a lungul vietii au fost investiti in carti. „Drept dovada sta si casa in care traiesc, si care a ramas la fel de cand am construit-o”, ne-a spus colectionarul. Iar vorbele i-au fost intarite de sotia lui. „Toti banii si-i dadea pe carti. La un moment dat, venea cu ele pe ascuns, sa nu ma supere”.


Poveste…


Pamfil Ciupe a pornit in marea lui aventura cu gandul ca doar cititul il poate culturaliza intr-o epoca in care multe carti au fost arse din ordinul mai marilor vremii. Si acum isi aduce aminte cum peste 3.000 de volume au ajuns cenusa in anul 1949. „Aveam 7 ani cand a aparut o fituica emisa de comunisti - „Publicatiile interzise”. Atunci au si venit oameni de la Zalau sa ne arda cartile. Peste 3.000 de volume s-au facut scrum. Noroc ca bunicul a reusit sa salveze o parte din biblioteca, ascunzandu-le intr-o groapa sapata in sura casei. Daca ma nasteam cu 10 ani mai devreme, poate reuseam sa salvez mai multe”, ne-a povestit Pamfil Ciupe. Atat de pasionata de bibliofilie a fost familia acestuia, incant tatal colectionarului, fiind fierarul unui grof din Ungaria, a cerut ca munca sa ii fie platita in…carti. „Tata a murit de tanar. S-a imbolnavit de tifos in lagar. Dar, la putin timp dupa moartea sa, am primit din Ungaria o lada plina de carti. Era de la groful pentru care muncise. Si cand era ucenic, venea acasa cu desagii plini de carti”, ne-a povestit colectionarul din Buciumi. Cand vine vorba despre o carte sau un autor preferat, Pamfil Ciupe nu stie nici acum ce sa spuna. „Toate imi sunt dragi pentru ca le-am cumparat cu mari sacrificii. De acea am si fost atent ori de cate ori mai veneam acasa cu un volum”, a marturisit colectionarul. De-a lungul vremii, nevoia l-a impins sa vanda cateva dintre cartile vechi, unor colectionari particulari. Despre pret, nu a vrut sa vorbeasca prea multe, motivand ca fiica lui este cea care se ocupa de astfel de tranzactii. „A fost vorba despre cateva mii de euro. Insa putine sunt persoanele care au banii necesari pentru a cumpara de la mine”, a marturisit colectionarul.


O biblioteca…un vis…


Acum, la aproape 70 de ani, Pamfil Ciupe mai are o singura dorinta.

Sa aiba o biblioteca in care sa poata expune pe tematici cele peste 6.000 de volume pe care le-a strans. „Mi-ar placea sa am o biblioteca mare de tot. Sa nu mai fiu nevoit sa-mi ascund cartile prin dulapuri si prin lazi…La asta visez…”

(articol de Bianca Baican preluat din "Salajeanul" nr.1446 din 16 martie 2009)