Prejudecata zdruncinata

Intr-o zi stateam si asteptam sa deschida la banca, undeva pe Prelungirea Ghencea. Langa mine era o femeie de etnie rroma, impreuna cu un baietel de vreo 6 ani, fiul ei, care manca niste covrigei dintr-o punguta. La un moment dat copilul a scapat pe jos un covrigel si s-a aplecat sa-l ridice. Eram convinsa ca-l va baga in gura…dar el s-a dus si l-a aruncat la cosul de gunoi. Surprinsa, in mod placut, in prejudecatile mele, l-am intrebat de ce-a facut asta. A ridicat spre mine o privire candida si mi-a raspuns: pentru ca nu e frumos sa faci mizerie pe jos! M-am uitat la mama lui si la el si le-am spus: bravo! Femeia s-a uitat la mine cu raceala, apoi a murmurat: e ceva normal. M-am inrosit, zdruncinata inca o data in ’superioritatea’ mea si rusinata de gafa facuta…

Georgeta Rinciog