Acasa
Revolutia atitudinilor
Acest tip de comunicare umana ne vesteste ca mai exista si o alta Romanie, a sperantei si constructiei. Lupta pentru schimbare nu a fost inca abandonata.
Primesc cu regularitate, din partea mai multor corespondenti, diferite montaje incluzind fotografii si muzica, uneori filmulete, care invita la meditatii asupra unor alte lumi posibile: ideale, calde, mai umane, in care oamenii initiaza gesturi de apropiere de ceilalti sau pur si simplu le face placere sa te invite in locuri si peisaje mirifice. Manastiri, castele, muzee, locuri idilice, verdeata si lirism, toate acestea pe muzica adecvata. O profesoara de la Medicina mi-a trimis un documentar despre proprietatile miraculoase ale cepei (stiati ca absoarbe germenii gripei?), un coleg care a scris mai multe carti de metodologie in stiinte sociale, extrem de riguroase, a pierdut ceva timp sa alcatuiasca un tablou al unei lumi aparte, populata cu personaje din opera pictorului columbian Botero. Toate personajele acestuia privesc pe ceilalti prin prisma unei identitati de sine specifice, e o lume a grasilor care-si alcatuiesc un univers social in care se simt bine intre ei. Exista si o categorie de oameni care nu au nimic a face cu uritul social si ne cheama intr-un alt univers, intr-un imaginar social solar; poate proiectie utopica, dar o lume dorita, sperata, visata de multi, mai ales de cei ce resping realitatea cruda din jur.
Toate aceste mesaje alcatuiesc o alternativa la lumea reala, promiscua, populata de agresivi, oportunisti, arivisti, declasati moral. Cei ce scriu la pagina de fata ne ofera zilnic esantioane despre gruparea celor care cred ca ei reprezinta astazi elita, in realitate personaje care nu expira decit ipocrizie, orgoliu marunt, bovarism sau lacomie, comportamente tipice pentru a ilustra intelepciunea "capra riioasa tine coada sus"; o "kakistocratie" -,notiune ce defineste societatea in care cei mai rai cetateni, cei mai hidosi sufleteste indivizi ne guverneaza; „maiputoi" autosuficienti, grosolani, duplicitari, imbecili, adesea analfabeti, totdeauna opulenti. Speta care provoaca uimire continua si o puternica reactie de respingere (cititorii vor recunoaste, desigur, idei din citeva tablete recente).
Am primit adesea si incercari de analize sociale, proiecte de schimbare, unele extrem de realiste, altele naive, dar pline de bun simt. Ele, aceste productii, trec printr-o filiera lunga, adesea li se pierde urma, poate se intorc la autorii initiali, desigur imbunatatite, dar acest tip de comunicare umana ne vesteste ca mai exista si o alta Romanie, a sperantei si constructiei. Lupta pentru schimbare nu a fost inca abandonata.
Recent, am primit o analiza de factura psihosociologica, desi e clar ca autorul nu apartine acestei categorii de specialisti. Vrind sa afle de ce unele popoare sint bogate si altele sarace, a comparat conditiile de evolutie ale unor tari. Sa fie vechimea? Nu, civilizatii vechi precum India sau Egipt sint sarace, pe cind tari noi, cum sint Australia sau Noua Zeelanda, sint bogate. Nici resursele naturale nu fac bogatia: Japonia n-are resurse si e bogata, Elvetia n-are iesire la mare si are o flota redutabila, n-are materii prime si face cea mai grozava ciocolata, are doar patru luni calduroase pe an si o agricultura de succes. Alte tari au bogatii in subsol sau pe sol si sint sarace, nu dam exemple. Atunci, ce da bogatia? O resursa umana: atitudinile. Adica, insiruie autorul: etica, integritatea si cinstea, responsabilitatea, dorinta de perfectionare, respectul pentru legi, munca si drepturile celorlalti, spiritul de chibzuinta si de economisire. In Romania
, toate aceste precepte nu functioneaza, de aceea sintem saraci. Desi romanii care au plecat „dincolo" sint capabili sa si le insuseasca si prospera. Mai e si atitudinea paternalista a statului roman care incurajeaza conduita de dependenta, asistenta, pomana, stilul lui "sa ni se dea". Am gasit intr-un ziar: jumatate dintre locuitorii judetului Vaslui sint asistati. Oamenii astepta totul de la stat, de la altii, n-au initiative, nu-si asuma responsabilitati, nu impartasesc valorile care i-ar putea impulsiona sa se schimbe. E destul de evident: la umbra sindicatelor nu se poate crea o noua atitudine sociala.
Dar am descoperit si insule de normalitate, atitudini sociale care indeamna la o noua filosofie de viata
, care umanizeaza si stimuleaza. Am cerut unor studenti de la master sa relateze o intimplare din viata lor care le-a schimbat felul de a vedea contextul si oamenii, sub genericul: grupul care m-a schimbat. Desigur, apelind la cunostintele si experienta dobindite la cursul de dinamica grupului. Unele relatari au fost neasteptate, altele absolut obisnuite, din toate am desprins insa o constanta: au intilnit adesea deschidere, receptivitate, respect pentru valori si pentru ceilalti, cultul muncii bine facute in medii si grupuri umane absolut obscure, care-si desfasoara existenta intr-o banalitate dezarmanta. Si cu cit au urcat mai sus, in medii mai "elevate", aceste valori paleau. Unul, copil timid si izolat, a gasit solidaritate si caldura, deschidere, receptivitate, respect pentru valori si pentru ceilalti, cultul muncii bine facute in echipa de fotbal organizata de parohul bisericii dintr-un sat. Aici nimeni nu injura, nu se loveau si nu puteau juca decit daca luau note bune. Echipa de fotbal i-a schimbat viata, a descoperit ce importante sint socializarea, angajarea emotionala, cooperarea, munca in echipa. O alta relatare: un grup care s-a angajat sa sarbatoreasca printr-un spectacol ziua nationala a unei minoritati, sub genericul "arta care ne uneste". Programe culturale, expozitii, caldura sufleteasca si disponibilitatea totala a echipierilor si ostilitatea, raceala staffului. Alta experienta: incercarea de a patrunde in tainele socio-afective ale unei terapii de grup de tip "alcoolici anonimi", asistind un membru al familiei. Participanta la acest experiment a relevat puterea comunitatii, capacitatea de a influenta a grupului de discutie, descoperirea unei resurse proprii noi: competenta de a intelege diferitul, efectul stimei de sine, al expectantei implinite. A invatat ca trebuie sa luptam pentru a sparge „conspiratia tacerii" asupra efectelor alcoolismului. Ritualurile si atmosfera calda dintr-o asociatie religioasa, dedicata ajutorarii celor in suferinta, au determinat o descoperire importanta pentru unul dintre membri: a acorda ajutor nu inseamna numai a invata responsabilitatea, ci si a descoperi o cale de a face sa creasca stima de sine. A acorda sprijin, a insoti oamenii fara posibilitati in pelerinaje, a "incuraja eul individual al unui strain" dizolva egoismul, incurajeaza sacrificiul de sine, procura satisfactii neintilnite pina atunci! Intrarea intr-un grup vocal a transformat proiectul de viata al unei tinere invatatoare: a descoperit un mediu cultural si social deosebit, a devenit parte a unei societati deosebite, care procura bucurii oamenilor, a invatat sa pretuiasca ordinea, profesionalismul si daruirea. In fine, absolut banal, o profesoara debutanta intr-o scoala de sat, speriata de intilnirea cu elevii si profesorii experimentati, descopera valoarea interactiunii cu ceilalti, se mobilizeaza sa arate tot ce a invatat: face fise de lucru si fotocopii pentru elevi, cumpara carti, schimba stilul traditional a relatiilor cu elevii, cere si primeste ajutor, descopera copiii deosebit de inteligenti si-i incurajeaza, renoveaza legatura cu parintii, schimba pe ceilalti si se schimba ea insasi. Descopera, intr-un fund de sat, "pasiune, daruire si oameni minunati". Ce poate fi mai incurajator decit propozitia: "Regret si astazi, profesor de liceu fiind, candoarea, bunatatea, felul in care ma sorbeau din priviri acei copii". Nu-i totul pierdut, nu-i asa?
Adrian Neculau, "Ziarul de Iasi", 30 ianuarie 2010
Acest tip de comunicare umana ne vesteste ca mai exista si o alta Romanie, a sperantei si constructiei. Lupta pentru schimbare nu a fost inca abandonata.
Primesc cu regularitate, din partea mai multor corespondenti, diferite montaje incluzind fotografii si muzica, uneori filmulete, care invita la meditatii asupra unor alte lumi posibile: ideale, calde, mai umane, in care oamenii initiaza gesturi de apropiere de ceilalti sau pur si simplu le face placere sa te invite in locuri si peisaje mirifice. Manastiri, castele, muzee, locuri idilice, verdeata si lirism, toate acestea pe muzica adecvata. O profesoara de la Medicina mi-a trimis un documentar despre proprietatile miraculoase ale cepei (stiati ca absoarbe germenii gripei?), un coleg care a scris mai multe carti de metodologie in stiinte sociale, extrem de riguroase, a pierdut ceva timp sa alcatuiasca un tablou al unei lumi aparte, populata cu personaje din opera pictorului columbian Botero. Toate personajele acestuia privesc pe ceilalti prin prisma unei identitati de sine specifice, e o lume a grasilor care-si alcatuiesc un univers social in care se simt bine intre ei. Exista si o categorie de oameni care nu au nimic a face cu uritul social si ne cheama intr-un alt univers, intr-un imaginar social solar; poate proiectie utopica, dar o lume dorita, sperata, visata de multi, mai ales de cei ce resping realitatea cruda din jur.
Toate aceste mesaje alcatuiesc o alternativa la lumea reala, promiscua, populata de agresivi, oportunisti, arivisti, declasati moral. Cei ce scriu la pagina de fata ne ofera zilnic esantioane despre gruparea celor care cred ca ei reprezinta astazi elita, in realitate personaje care nu expira decit ipocrizie, orgoliu marunt, bovarism sau lacomie, comportamente tipice pentru a ilustra intelepciunea "capra riioasa tine coada sus"; o "kakistocratie" -,notiune ce defineste societatea in care cei mai rai cetateni, cei mai hidosi sufleteste indivizi ne guverneaza; „maiputoi" autosuficienti, grosolani, duplicitari, imbecili, adesea analfabeti, totdeauna opulenti. Speta care provoaca uimire continua si o puternica reactie de respingere (cititorii vor recunoaste, desigur, idei din citeva tablete recente).
Am primit adesea si incercari de analize sociale, proiecte de schimbare, unele extrem de realiste, altele naive, dar pline de bun simt. Ele, aceste productii, trec printr-o filiera lunga, adesea li se pierde urma, poate se intorc la autorii initiali, desigur imbunatatite, dar acest tip de comunicare umana ne vesteste ca mai exista si o alta Romanie, a sperantei si constructiei. Lupta pentru schimbare nu a fost inca abandonata.
Recent, am primit o analiza de factura psihosociologica, desi e clar ca autorul nu apartine acestei categorii de specialisti. Vrind sa afle de ce unele popoare sint bogate si altele sarace, a comparat conditiile de evolutie ale unor tari. Sa fie vechimea? Nu, civilizatii vechi precum India sau Egipt sint sarace, pe cind tari noi, cum sint Australia sau Noua Zeelanda, sint bogate. Nici resursele naturale nu fac bogatia: Japonia n-are resurse si e bogata, Elvetia n-are iesire la mare si are o flota redutabila, n-are materii prime si face cea mai grozava ciocolata, are doar patru luni calduroase pe an si o agricultura de succes. Alte tari au bogatii in subsol sau pe sol si sint sarace, nu dam exemple. Atunci, ce da bogatia? O resursa umana: atitudinile. Adica, insiruie autorul: etica, integritatea si cinstea, responsabilitatea, dorinta de perfectionare, respectul pentru legi, munca si drepturile celorlalti, spiritul de chibzuinta si de economisire. In Romania
, toate aceste precepte nu functioneaza, de aceea sintem saraci. Desi romanii care au plecat „dincolo" sint capabili sa si le insuseasca si prospera. Mai e si atitudinea paternalista a statului roman care incurajeaza conduita de dependenta, asistenta, pomana, stilul lui "sa ni se dea". Am gasit intr-un ziar: jumatate dintre locuitorii judetului Vaslui sint asistati. Oamenii astepta totul de la stat, de la altii, n-au initiative, nu-si asuma responsabilitati, nu impartasesc valorile care i-ar putea impulsiona sa se schimbe. E destul de evident: la umbra sindicatelor nu se poate crea o noua atitudine sociala.
Dar am descoperit si insule de normalitate, atitudini sociale care indeamna la o noua filosofie de viata
, care umanizeaza si stimuleaza. Am cerut unor studenti de la master sa relateze o intimplare din viata lor care le-a schimbat felul de a vedea contextul si oamenii, sub genericul: grupul care m-a schimbat. Desigur, apelind la cunostintele si experienta dobindite la cursul de dinamica grupului. Unele relatari au fost neasteptate, altele absolut obisnuite, din toate am desprins insa o constanta: au intilnit adesea deschidere, receptivitate, respect pentru valori si pentru ceilalti, cultul muncii bine facute in medii si grupuri umane absolut obscure, care-si desfasoara existenta intr-o banalitate dezarmanta. Si cu cit au urcat mai sus, in medii mai "elevate", aceste valori paleau. Unul, copil timid si izolat, a gasit solidaritate si caldura, deschidere, receptivitate, respect pentru valori si pentru ceilalti, cultul muncii bine facute in echipa de fotbal organizata de parohul bisericii dintr-un sat. Aici nimeni nu injura, nu se loveau si nu puteau juca decit daca luau note bune. Echipa de fotbal i-a schimbat viata, a descoperit ce importante sint socializarea, angajarea emotionala, cooperarea, munca in echipa. O alta relatare: un grup care s-a angajat sa sarbatoreasca printr-un spectacol ziua nationala a unei minoritati, sub genericul "arta care ne uneste". Programe culturale, expozitii, caldura sufleteasca si disponibilitatea totala a echipierilor si ostilitatea, raceala staffului. Alta experienta: incercarea de a patrunde in tainele socio-afective ale unei terapii de grup de tip "alcoolici anonimi", asistind un membru al familiei. Participanta la acest experiment a relevat puterea comunitatii, capacitatea de a influenta a grupului de discutie, descoperirea unei resurse proprii noi: competenta de a intelege diferitul, efectul stimei de sine, al expectantei implinite. A invatat ca trebuie sa luptam pentru a sparge „conspiratia tacerii" asupra efectelor alcoolismului. Ritualurile si atmosfera calda dintr-o asociatie religioasa, dedicata ajutorarii celor in suferinta, au determinat o descoperire importanta pentru unul dintre membri: a acorda ajutor nu inseamna numai a invata responsabilitatea, ci si a descoperi o cale de a face sa creasca stima de sine. A acorda sprijin, a insoti oamenii fara posibilitati in pelerinaje, a "incuraja eul individual al unui strain" dizolva egoismul, incurajeaza sacrificiul de sine, procura satisfactii neintilnite pina atunci! Intrarea intr-un grup vocal a transformat proiectul de viata al unei tinere invatatoare: a descoperit un mediu cultural si social deosebit, a devenit parte a unei societati deosebite, care procura bucurii oamenilor, a invatat sa pretuiasca ordinea, profesionalismul si daruirea. In fine, absolut banal, o profesoara debutanta intr-o scoala de sat, speriata de intilnirea cu elevii si profesorii experimentati, descopera valoarea interactiunii cu ceilalti, se mobilizeaza sa arate tot ce a invatat: face fise de lucru si fotocopii pentru elevi, cumpara carti, schimba stilul traditional a relatiilor cu elevii, cere si primeste ajutor, descopera copiii deosebit de inteligenti si-i incurajeaza, renoveaza legatura cu parintii, schimba pe ceilalti si se schimba ea insasi. Descopera, intr-un fund de sat, "pasiune, daruire si oameni minunati". Ce poate fi mai incurajator decit propozitia: "Regret si astazi, profesor de liceu fiind, candoarea, bunatatea, felul in care ma sorbeau din priviri acei copii". Nu-i totul pierdut, nu-i asa?
Adrian Neculau, "Ziarul de Iasi", 30 ianuarie 2010
