Acasa
Nepromovata locaţie românească ascunde la propriu şi la figurat tainele ei, fiind paradoxal că un complex precum Stonehenge a ajuns arhicunoscut, deşi cel situat la Sarmisegetuza Regia este considerat de astronomi cel mai senzaţional monument arheoastronomic din câte există.
Întâlnim aici un cerc foarte mare, de fapt un calculator megalitic. Acesta are 104 părţi egale, delimitate cu lespezi dispuse vertical. Zona din interiorul cercului de piatră se împarte cu ajutorul unor stâlpi de lemn în 210 proporţii. În afara acestui cerc de mari dimensiuni, se află unul mai mic, divizat tot în părţi egale, cu circumferinţa împărţită proporţional în două zone de 34 de pietre fiecare, prima formată din de două ori câte 17, iar cea de-a doua, în 18 plus 16, ceea ce aşa cum spune Chatelain ajuta la efectuarea calculelor astronomice.
Chatelain susţine “Cele 104 lespezi exterioare corespund, bineînţeles, unui ciclu de 104 ani, ceea ce este acelaşi lucru cu 37960 de zile, dată care era şi ea cunoscută, în mod uimitor, atât de cultura maya, cât şi de egipteni. Această particularitate ciclică face ca anii solari de 365 de zile să coincidă cu cei venusieni de 584 de zile, în timp ce trei dintre respectivele cicluri coincid şi cu 146 de ani pe Marte, iar 14, cu 73 de conjuncţii ale lui Jupiter şi Saturn; ceea ce este acelaşi lucru, 1640 de ani lunari”.
Chatelain, Maurice – Le temps et l’espace, Paris, Laffont, 1979
Cercul format din 210 pietre însă nu se poate explica întrucât Chatelain susţine că nu există un ciclu astronomic multiplu al acestui număr pe care constructorii Sarmisegetuzei să-l fi ştiut fără ajutorul unei culturi exterioare. Unul dintre multiplii acestui număr, 18270, reprezintă timpul necesar de rotaţie al unei stele invizibile ce se învârte în jurul lui Sirius. Al doilea multiplu este 90720, numărul de zile ale revoluţiei siderale a planetei Pluton. Se ştie însă ca aceste corpuri cereşti au fost văzute abia la începutul secolului XX.
Sursa: Tomas Martinez Rodriguez – Mari mistere ale trecutului, Madrid, 2007
Întâlnim aici un cerc foarte mare, de fapt un calculator megalitic. Acesta are 104 părţi egale, delimitate cu lespezi dispuse vertical. Zona din interiorul cercului de piatră se împarte cu ajutorul unor stâlpi de lemn în 210 proporţii. În afara acestui cerc de mari dimensiuni, se află unul mai mic, divizat tot în părţi egale, cu circumferinţa împărţită proporţional în două zone de 34 de pietre fiecare, prima formată din de două ori câte 17, iar cea de-a doua, în 18 plus 16, ceea ce aşa cum spune Chatelain ajuta la efectuarea calculelor astronomice.
Chatelain susţine “Cele 104 lespezi exterioare corespund, bineînţeles, unui ciclu de 104 ani, ceea ce este acelaşi lucru cu 37960 de zile, dată care era şi ea cunoscută, în mod uimitor, atât de cultura maya, cât şi de egipteni. Această particularitate ciclică face ca anii solari de 365 de zile să coincidă cu cei venusieni de 584 de zile, în timp ce trei dintre respectivele cicluri coincid şi cu 146 de ani pe Marte, iar 14, cu 73 de conjuncţii ale lui Jupiter şi Saturn; ceea ce este acelaşi lucru, 1640 de ani lunari”.
Chatelain, Maurice – Le temps et l’espace, Paris, Laffont, 1979
Cercul format din 210 pietre însă nu se poate explica întrucât Chatelain susţine că nu există un ciclu astronomic multiplu al acestui număr pe care constructorii Sarmisegetuzei să-l fi ştiut fără ajutorul unei culturi exterioare. Unul dintre multiplii acestui număr, 18270, reprezintă timpul necesar de rotaţie al unei stele invizibile ce se învârte în jurul lui Sirius. Al doilea multiplu este 90720, numărul de zile ale revoluţiei siderale a planetei Pluton. Se ştie însă ca aceste corpuri cereşti au fost văzute abia la începutul secolului XX.
Sursa: Tomas Martinez Rodriguez – Mari mistere ale trecutului, Madrid, 2007
