Acasa
TERMENI DE REFERINTA la Sectiunile concursului :
1. Eseu ”Consumatorul de media. Cititorul de presa.
Calitatea informatiei” (3 pagini)
* premiul special *
........................................................
2. Poezie (7 poezii)
”Misiunea mea in lumea aceasta e poezia” (Ion SIUGARIU)
La 6 iunie 1914 se naşte primul băiat (dintr-un număr de şase) al familiei de mineri-aurari Ion şi Floarea Şugar, în localitatea Băiţa (Maramureş). Aici îşi petrece copilăria, într-un peisaj pitores şi o lume precară, cel ce avea să devină mai târziu poetul şi eseistul Ion Şiugariu. De aici vor răsări în curând poeziile Minerii mei, Băiţa, Satul natal ş.a., autobiografice.
Vara anului 1936 proaspătul bacalaureat şi-o petrece pe meleagurile natale, mai ales la Băiţa, unde lucrează intens la Incantaţii, ciclu liric ce stă în centrul atenţiei sale în vederea alcătuirii volumului de debut, Trecere prin alba poartă.
.............................................................
3. Proza scurta, teatru sau roman – fragment (4 pagini )
La 10 februarie 1942 Ion Şiugariu îi scria logodnicei sale: În ultimele zile mă bate gândul unei piese de teatru pe care aş intitula-o : Olarul. E vorba anume de un olar vestit din antichitate care reuşeşte după o muncă de mai multe zeci de ani, să creeze un vas atât de frumos încât Cetatea îl pune să plătească bir pentru el. De-acum toată viaţa lui nu face altceva decât munceşte pentru a plăti birul. Până la urmă însă Cetatea ridică atât de mult birul cerut încât el nu mai poate plăti. El vinde atunci vasul ca să plătească birul... Piesa ar simboliza raporturile dintre artist şi lume. Fiecare creator autentic se aseamănă cu olarul acesta. Opera lui este atât de frumoasă încât lumea îl pune să plătească un bir de suferinţă şi de încercări, pe care până la urmă nu le mai poate plăti. Atunci vinde şi el vasul, ca şi olarul meu, să plătească birul. Este momentul când trebuie să sacrifice pe artistul din el pentru omul din el, moment pe care-l trăieşte fiecare artist. Eu aş vrea să fiu totuşi un olar care nu-şi vinde vasul. Aş vrea să mă iubeşti atât de mult şi în aşa fel încât birul meu să nu fie prea mare. (Soare pentru Lucia - Fragmente din scrisori).
In septembrie 1943 începe să scrie romanul Emanoil. Din toate acestea, însă, n-au rămas decât pagini disparate, restul pierzându-se în condiţiile deosebite care au urmat.
”Trenul sosi in Baia Mare cu 45 de minute intarziere... Melania se urca in trasura cu geamantanul in fata si facu semn mosneagului ca poate pleca... Ea se uita atenta in jur. Case mici, acoperite cu sindrila, unele zidite din barne groase din lemn, erau insirate de-o parte si alta a drumului. In fata, catre strada, fiecare casa avea un tarnat, frumos incrustat cu dalta.. .Pe sfori groase sau pe sarme, legate intre stalpii din fata, se balanganeau rufe de tot felul: camasi barbatesti, pantalonasi de dame, combinezoane..., tunici galbene, murdarite de scurgerile din mina... Domnisoara, am ajuns la Stafan! Melania intelesese... si intra pe terasa restaurantului... In curand va veni birjarul s-o ia. Va ajunge in Baita. Ce va gasi acolo? ” (din Soare de iarna – inceput de roman, Ion SIUGARIU)
..........................................................
4. Eseu ”Ţara Crinilor”. Despre patriotism (2 pagini)
Poti alege un motto semnificativ, dintre
”Sa iesim zgomotosi pe campul de lupta, vorbind in numele unei Romanii pretentioase si nemultumite, o Romanie care ataca direct marile probleme ale omenirii...” (ion SIUGARIU)
”Ne doare intunericul care ne inconjoara...” (Ion SIUGARIU)
”As vrea ca viata mea intreaga sa fie un altar de jertfa, un rug aprins pe care sa-mi arda sufletul, o cruce pe care sa mi-o port cu resemnare... asteptand invierea...” (Ion SIUGARIU)
...............................................................................
5. Critica literara ”Viata poeziei” la un volum de debut actual (2 pagini)
Ion SIUGARIU incearca să definitiveze un volum de comentarii critice intitulat Viaţa poeziei cu studii despre Mihai Beniuc, Emil Botta, Ovid Caledoniu, Gherghinescu Vania, Emil Giurgiuca, Ion Moldoveanu, Theodor Al. Munteanu, George Petcu, Grigore Popa ş.a.
”Didactic si comun, versul sau ramane cenusiu si inexpresiv, ratand un continut sufletesc bogat. Poetul trebuie sa se adune, sa fie el insusi.” (Ion SIUGARIU despre Petre STATI)
”Deficienta acestei carti sta in inegalitatea ei. Poetul Teodor Al. Munteanu nu a ajuns inca la o expresie personala definitiva... care sa dea poeziilor sale acea garantie de unitate, de originalitate, absolut necesara pentru un poet realizat. ” (Ion SIUGARIU)
”Cam indraznet si cam nepotrivit. Abisul ruginit pe mana. Si inca un abis argintat! Dar in versul al doilea? Clopotele verzi latra catre stele! Nu gasiti ca e un pretiozism regretabil? Dar sa trecem peste aceste mici inconveniente. Cartea d-lui Emil Giurgiuca defineste un puternic talent poetic... ” (Ion SIUGARIU)
................................................................................................
6. Un reportaj, sau doua editoriale, sau trei articole de presa – caracter social / politic – de actualitate (3 pagini)
Intre anii 1921-1924 viata grea a familiei îl obliga pe copilul Ion sa munceasca înca de mic la extrasul si spalatul aurului, alaturi de parinti. Date fiind conditiile vitrege de munca, în steampuri stravechi si cu tehnici primitive, înca de pe acum se fac simtite simptomele unui reumatism articular, cu peceti pentru toata viata.
”Orasele de granita, cum e Baia Mare, sa se gandesca si la multimea strainilor care le impestriteaza locurile... Altfel ne ameninta ratarea.” (Ion SIUGARIU)
”Societatea Lomas a inceput expolatarea. Se dezbracau muntii de hlamida verde si priveau melancolici in soare. Cum insa comuna Baita n-are gara, trebuind sa transporte materialul 10 km pana la gara Busag, carutasii s-au prezentat conducatorilor firmei si au cerut de lucru... Cum era sa faca bietul caraus roman concurenta, cu caii sai slabi, matahalei cu roate si zgomot infernal? ... Nu peste mult insa, proprietarii camioanelor au observat ca transportul este ingreunat din cauza acestor carausi nespalati... In felul acesta au ramas pe drumuri vreo 500 si mai bine de carausi din comunele Baita, Tautii de Jos, Magheraus, Busag, Cicarlau, Sasar si altele.” (Ion SIUGARIU)
......................................................................................
7. Corespondenta clasica, locala (scrisori, carti postale, telegrame – originale,
inedite – 5 exemplare distincte)
SI VECHIMEA ESTE UN CRITERIU !!!
sau moderna (s.m.s. / messinger / blog, etc. –
3 pagini)
In iulie 1942 obţine paşaport şi trece în partea de nord a Transilvaniei, la Băiţa,
unde îşi vede părinţii pentru ultima oară.
Considerat indezirabil de către autorităţile hortyste, datorită atitudinii sale politice,
e obligat să facă zilnic câte 12 km pe jos, până la postul de jandarmi, pentru viză. Încearcă a doua oară în acelaşi an să-şi revadă părinţii, dar nu mai primeşte aprobare.
De-a lungul întregului an, poetul a corespondat cu Lucia Stroescu, viitoarea sa soţie.
Cele mai multe dintre scrisorile sale sunt de dragoste.
”Draga mea Lucia, / ...Laurentiu (FULGA) se afla din nou pe front... Imi cere haine de lana, tutun de pipa si multe, foarte multe stiri de pe la noi. Haine de lana mi-ar trebui si mie pentru la iarna (cred ca voi fi chemat si eu)... Ti-as fi foarte recunoscator. Trimit multe salutari D-soarei Marcu, iar pe tine te sarut cu aceeasi mare iubire. / Al tau: Soare” (Bucuresti, 28. VIII. 1942)
”Grav bolnav vino imediat. Soare” (Ploiesti. Telegrama. 18.II.1943)
”Iubita mea Chriss, / Nici astazi n-am primit randurile tale mult asteptate. Eu ti-am scris in fiecare zi cate o carte postala... / Soare” (Ploiesti, 4. III. 1943)
”Draga mea, / Cand am primit mandatul telegrafic am avut remuscari... Tot mai greu pot indura departarea asta. Fii mereu cea de acum, iubeste-ma si ai grija de mine. Ce face Tara de foc?... / Te saruta Soare” (Bacau, 11. IV. 1943)
”Draga mea sotie, / Am ajuns cu bine in Odessa. Deocamdata nu pot sa-ti dau adresa unde locuiesc pentru ca nu locuiesc nicaieri. Iti voi scrie insa imediat ce voi gasi locuinta...” (Telegrama, 8 sept. 1943)
”Iubito, / Randurile tale sunt pline de dragoste, de soare... Daca ai timp te-as ruga sa treci pe la o librarie si sa-mi cumperi doua-trei carti din cele mai noi. Sa mi le trimiti... M-am prostit de tot. Nu am nici manusi pentru iarna. Daca ai putea sa faci de lana... Acasa la Baita cred ca e jale. Pe acolo a trecut razboiul. / Cu drag: Soare” (17. XI. 1944)
”Draga mea, / ...Scrisorile astea le vei primi tarziu... Eu iti scriu mereu... As fi fericit daca a sosit declaratia mea, prin care iti maresc cota lunara... Solda totala e de... / Cu aceleasi doruri nepotolite, te saruta: Soare” (31 ianuaria 1945)
............................
8. Pagini de Jurnal (5)
”Am inceput sa ne ingropam in noroi. Suntem plini de murdarie, ne mananca paduchii. Pe pozitii mai sunt 150 de oameni. Cand am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lasat numai morminte si tarana amestecata cu sange. Tare am platit scump Ardealul! Am vazut cum plang soldatii cand pleaca la atac, am auzit strigatele disperate ale ranitilor ramasi intre linii. Nu s-a dus nimeni sa-i ridice. O! cartile frumoase care vorbesc de eroism, de vitejie! Cate minciuni impodobite. Am vazut la Otopeni un camion cu eroi... Li se luasera bocancii. Unii miroseau a hiot putred... Un elev adjutant era complet gol... Poate il mai astepta acasa cineva sa se intoarca. Alaturi de el erau doi nemti... Ii infratise moartea. Mergem mai departe. Cati vor ajunge pana la capat? ... Cristesti, jud. Mures / 5 octombrie, 1944 ”
”Sunt emotionat. Imi aduc aminte de pregatirile de Craciun de acasa. Mama facea colaci, toti alergau, muceau de zor. Eu aranjam pomul de Craciun... Tu, iubito, te pregatesti si tu de Craciun. Te vad cum plangi, cum ma chemi. Sunt departe... Nu te aud... Aud numai tunul... E o simfonie neagra... Baietii mor... In camera de alaturi plang soldatii raniti... Nu, nu e Craciunul... Pereny, 24. XII. 1944”
”Stam in refacere, ne despaduchiem, ne spalam, reparam armamentul... Traiesc gol de pe o zi pe alta, fara timp, fara asteptari, fara regrete... Mi-a venit in minte iubita, amintirile, trecutul... Sunt gol... Nu sunt nimic... Asa incepe moartea. Debrete, 6. I. 1945”
”... Inamicul opune rezistenta inversunata, desi cauza lui e definitiv pierduta. Ma gandesc la Lucia, la viitor. Voi merge acasa, voi scrie din nou... N-ar mai trebui sa moara nimeni... Iablonca, 22. I. 1945”
............................................................
9. Desen / Foto / Grafica / Pictura (5 subiecte)
TEMA: poetul, fiinte, lucruri – legate, generate sau derivate din existenta sau creatia lui.
1. Eseu ”Consumatorul de media. Cititorul de presa.
Calitatea informatiei” (3 pagini)
* premiul special *
........................................................
2. Poezie (7 poezii)
”Misiunea mea in lumea aceasta e poezia” (Ion SIUGARIU)
La 6 iunie 1914 se naşte primul băiat (dintr-un număr de şase) al familiei de mineri-aurari Ion şi Floarea Şugar, în localitatea Băiţa (Maramureş). Aici îşi petrece copilăria, într-un peisaj pitores şi o lume precară, cel ce avea să devină mai târziu poetul şi eseistul Ion Şiugariu. De aici vor răsări în curând poeziile Minerii mei, Băiţa, Satul natal ş.a., autobiografice.
Vara anului 1936 proaspătul bacalaureat şi-o petrece pe meleagurile natale, mai ales la Băiţa, unde lucrează intens la Incantaţii, ciclu liric ce stă în centrul atenţiei sale în vederea alcătuirii volumului de debut, Trecere prin alba poartă.
.............................................................
3. Proza scurta, teatru sau roman – fragment (4 pagini )
La 10 februarie 1942 Ion Şiugariu îi scria logodnicei sale: În ultimele zile mă bate gândul unei piese de teatru pe care aş intitula-o : Olarul. E vorba anume de un olar vestit din antichitate care reuşeşte după o muncă de mai multe zeci de ani, să creeze un vas atât de frumos încât Cetatea îl pune să plătească bir pentru el. De-acum toată viaţa lui nu face altceva decât munceşte pentru a plăti birul. Până la urmă însă Cetatea ridică atât de mult birul cerut încât el nu mai poate plăti. El vinde atunci vasul ca să plătească birul... Piesa ar simboliza raporturile dintre artist şi lume. Fiecare creator autentic se aseamănă cu olarul acesta. Opera lui este atât de frumoasă încât lumea îl pune să plătească un bir de suferinţă şi de încercări, pe care până la urmă nu le mai poate plăti. Atunci vinde şi el vasul, ca şi olarul meu, să plătească birul. Este momentul când trebuie să sacrifice pe artistul din el pentru omul din el, moment pe care-l trăieşte fiecare artist. Eu aş vrea să fiu totuşi un olar care nu-şi vinde vasul. Aş vrea să mă iubeşti atât de mult şi în aşa fel încât birul meu să nu fie prea mare. (Soare pentru Lucia - Fragmente din scrisori).
In septembrie 1943 începe să scrie romanul Emanoil. Din toate acestea, însă, n-au rămas decât pagini disparate, restul pierzându-se în condiţiile deosebite care au urmat.
”Trenul sosi in Baia Mare cu 45 de minute intarziere... Melania se urca in trasura cu geamantanul in fata si facu semn mosneagului ca poate pleca... Ea se uita atenta in jur. Case mici, acoperite cu sindrila, unele zidite din barne groase din lemn, erau insirate de-o parte si alta a drumului. In fata, catre strada, fiecare casa avea un tarnat, frumos incrustat cu dalta.. .Pe sfori groase sau pe sarme, legate intre stalpii din fata, se balanganeau rufe de tot felul: camasi barbatesti, pantalonasi de dame, combinezoane..., tunici galbene, murdarite de scurgerile din mina... Domnisoara, am ajuns la Stafan! Melania intelesese... si intra pe terasa restaurantului... In curand va veni birjarul s-o ia. Va ajunge in Baita. Ce va gasi acolo? ” (din Soare de iarna – inceput de roman, Ion SIUGARIU)
..........................................................
4. Eseu ”Ţara Crinilor”. Despre patriotism (2 pagini)
Poti alege un motto semnificativ, dintre
”Sa iesim zgomotosi pe campul de lupta, vorbind in numele unei Romanii pretentioase si nemultumite, o Romanie care ataca direct marile probleme ale omenirii...” (ion SIUGARIU)
”Ne doare intunericul care ne inconjoara...” (Ion SIUGARIU)
”As vrea ca viata mea intreaga sa fie un altar de jertfa, un rug aprins pe care sa-mi arda sufletul, o cruce pe care sa mi-o port cu resemnare... asteptand invierea...” (Ion SIUGARIU)
...............................................................................
5. Critica literara ”Viata poeziei” la un volum de debut actual (2 pagini)
Ion SIUGARIU incearca să definitiveze un volum de comentarii critice intitulat Viaţa poeziei cu studii despre Mihai Beniuc, Emil Botta, Ovid Caledoniu, Gherghinescu Vania, Emil Giurgiuca, Ion Moldoveanu, Theodor Al. Munteanu, George Petcu, Grigore Popa ş.a.
”Didactic si comun, versul sau ramane cenusiu si inexpresiv, ratand un continut sufletesc bogat. Poetul trebuie sa se adune, sa fie el insusi.” (Ion SIUGARIU despre Petre STATI)
”Deficienta acestei carti sta in inegalitatea ei. Poetul Teodor Al. Munteanu nu a ajuns inca la o expresie personala definitiva... care sa dea poeziilor sale acea garantie de unitate, de originalitate, absolut necesara pentru un poet realizat. ” (Ion SIUGARIU)
”Cam indraznet si cam nepotrivit. Abisul ruginit pe mana. Si inca un abis argintat! Dar in versul al doilea? Clopotele verzi latra catre stele! Nu gasiti ca e un pretiozism regretabil? Dar sa trecem peste aceste mici inconveniente. Cartea d-lui Emil Giurgiuca defineste un puternic talent poetic... ” (Ion SIUGARIU)
................................................................................................
6. Un reportaj, sau doua editoriale, sau trei articole de presa – caracter social / politic – de actualitate (3 pagini)
Intre anii 1921-1924 viata grea a familiei îl obliga pe copilul Ion sa munceasca înca de mic la extrasul si spalatul aurului, alaturi de parinti. Date fiind conditiile vitrege de munca, în steampuri stravechi si cu tehnici primitive, înca de pe acum se fac simtite simptomele unui reumatism articular, cu peceti pentru toata viata.
”Orasele de granita, cum e Baia Mare, sa se gandesca si la multimea strainilor care le impestriteaza locurile... Altfel ne ameninta ratarea.” (Ion SIUGARIU)
”Societatea Lomas a inceput expolatarea. Se dezbracau muntii de hlamida verde si priveau melancolici in soare. Cum insa comuna Baita n-are gara, trebuind sa transporte materialul 10 km pana la gara Busag, carutasii s-au prezentat conducatorilor firmei si au cerut de lucru... Cum era sa faca bietul caraus roman concurenta, cu caii sai slabi, matahalei cu roate si zgomot infernal? ... Nu peste mult insa, proprietarii camioanelor au observat ca transportul este ingreunat din cauza acestor carausi nespalati... In felul acesta au ramas pe drumuri vreo 500 si mai bine de carausi din comunele Baita, Tautii de Jos, Magheraus, Busag, Cicarlau, Sasar si altele.” (Ion SIUGARIU)
......................................................................................
7. Corespondenta clasica, locala (scrisori, carti postale, telegrame – originale,
inedite – 5 exemplare distincte)
SI VECHIMEA ESTE UN CRITERIU !!!
sau moderna (s.m.s. / messinger / blog, etc. –
3 pagini)
In iulie 1942 obţine paşaport şi trece în partea de nord a Transilvaniei, la Băiţa,
unde îşi vede părinţii pentru ultima oară.
Considerat indezirabil de către autorităţile hortyste, datorită atitudinii sale politice,
e obligat să facă zilnic câte 12 km pe jos, până la postul de jandarmi, pentru viză. Încearcă a doua oară în acelaşi an să-şi revadă părinţii, dar nu mai primeşte aprobare.
De-a lungul întregului an, poetul a corespondat cu Lucia Stroescu, viitoarea sa soţie.
Cele mai multe dintre scrisorile sale sunt de dragoste.
”Draga mea Lucia, / ...Laurentiu (FULGA) se afla din nou pe front... Imi cere haine de lana, tutun de pipa si multe, foarte multe stiri de pe la noi. Haine de lana mi-ar trebui si mie pentru la iarna (cred ca voi fi chemat si eu)... Ti-as fi foarte recunoscator. Trimit multe salutari D-soarei Marcu, iar pe tine te sarut cu aceeasi mare iubire. / Al tau: Soare” (Bucuresti, 28. VIII. 1942)
”Grav bolnav vino imediat. Soare” (Ploiesti. Telegrama. 18.II.1943)
”Iubita mea Chriss, / Nici astazi n-am primit randurile tale mult asteptate. Eu ti-am scris in fiecare zi cate o carte postala... / Soare” (Ploiesti, 4. III. 1943)
”Draga mea, / Cand am primit mandatul telegrafic am avut remuscari... Tot mai greu pot indura departarea asta. Fii mereu cea de acum, iubeste-ma si ai grija de mine. Ce face Tara de foc?... / Te saruta Soare” (Bacau, 11. IV. 1943)
”Draga mea sotie, / Am ajuns cu bine in Odessa. Deocamdata nu pot sa-ti dau adresa unde locuiesc pentru ca nu locuiesc nicaieri. Iti voi scrie insa imediat ce voi gasi locuinta...” (Telegrama, 8 sept. 1943)
”Iubito, / Randurile tale sunt pline de dragoste, de soare... Daca ai timp te-as ruga sa treci pe la o librarie si sa-mi cumperi doua-trei carti din cele mai noi. Sa mi le trimiti... M-am prostit de tot. Nu am nici manusi pentru iarna. Daca ai putea sa faci de lana... Acasa la Baita cred ca e jale. Pe acolo a trecut razboiul. / Cu drag: Soare” (17. XI. 1944)
”Draga mea, / ...Scrisorile astea le vei primi tarziu... Eu iti scriu mereu... As fi fericit daca a sosit declaratia mea, prin care iti maresc cota lunara... Solda totala e de... / Cu aceleasi doruri nepotolite, te saruta: Soare” (31 ianuaria 1945)
............................
8. Pagini de Jurnal (5)
”Am inceput sa ne ingropam in noroi. Suntem plini de murdarie, ne mananca paduchii. Pe pozitii mai sunt 150 de oameni. Cand am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lasat numai morminte si tarana amestecata cu sange. Tare am platit scump Ardealul! Am vazut cum plang soldatii cand pleaca la atac, am auzit strigatele disperate ale ranitilor ramasi intre linii. Nu s-a dus nimeni sa-i ridice. O! cartile frumoase care vorbesc de eroism, de vitejie! Cate minciuni impodobite. Am vazut la Otopeni un camion cu eroi... Li se luasera bocancii. Unii miroseau a hiot putred... Un elev adjutant era complet gol... Poate il mai astepta acasa cineva sa se intoarca. Alaturi de el erau doi nemti... Ii infratise moartea. Mergem mai departe. Cati vor ajunge pana la capat? ... Cristesti, jud. Mures / 5 octombrie, 1944 ”
”Sunt emotionat. Imi aduc aminte de pregatirile de Craciun de acasa. Mama facea colaci, toti alergau, muceau de zor. Eu aranjam pomul de Craciun... Tu, iubito, te pregatesti si tu de Craciun. Te vad cum plangi, cum ma chemi. Sunt departe... Nu te aud... Aud numai tunul... E o simfonie neagra... Baietii mor... In camera de alaturi plang soldatii raniti... Nu, nu e Craciunul... Pereny, 24. XII. 1944”
”Stam in refacere, ne despaduchiem, ne spalam, reparam armamentul... Traiesc gol de pe o zi pe alta, fara timp, fara asteptari, fara regrete... Mi-a venit in minte iubita, amintirile, trecutul... Sunt gol... Nu sunt nimic... Asa incepe moartea. Debrete, 6. I. 1945”
”... Inamicul opune rezistenta inversunata, desi cauza lui e definitiv pierduta. Ma gandesc la Lucia, la viitor. Voi merge acasa, voi scrie din nou... N-ar mai trebui sa moara nimeni... Iablonca, 22. I. 1945”
............................................................
9. Desen / Foto / Grafica / Pictura (5 subiecte)
TEMA: poetul, fiinte, lucruri – legate, generate sau derivate din existenta sau creatia lui.
