Acasa
Uşa noastră este deschisă pentru toţi cei ce vor să lupte împotriva singurătăţii, a indiferenţei, a ignoranţei şi a ipocriziei.
Suntem un grup de oameni care dorim o altfel de societate, în care prietenia, iubirea şi cultura să fie valorile esenţiale. Declaraţia de intenţii este o invitaţie la a medita asupra unei ipostaze definită de Noica drept "intimitate a omului cu lucrurile şi a omului cu omul". Noica vorbea despre societatea occidentală denumind-o "societatea departelui". El denunţa exterioritatea raporturilor şi a relaţiilor dintre oameni, motivând-o prin existenţa unor reguli presupuse ca aparţinând politeţii - o politeţe improprie, a cărei sevă nu constă atât în respect şi bunăvoinţă, cât în supunere şi resemnare ; o politeţe care serveşte unei anumite stabilităţi, asigurându-ne o "decentă "distanţă de semenii noştri. În "societatea departelui", unde ne distanţăm "respectuos" unii de alţii, ascultăm ştiri şi păstrăm contacte cât mai bune cu "departele" nostru, nu se realizează legături vii între oameni - susţine Noica.
Şi tot el protestează: "adunăm orice: viii şi morţii, voturile, delictele, eurile ; este posibil - eurile se pot aduna, atât timp cât se pot aduna păreri, ciudăţenii, pasiuni, şi cât se pot număra toate componentele acestor euri. Părţile de acelaşi fel (şi numai ele!) se pot aduna... Dar există euri rodnice, iar acestea nu pot fi numărate. Un profesor de matematici se poate aduna cu un alt profesor de matematici, dar Riemann şi Poincaré nu pot fi adunaţi !"
Sunt, poate, puţine euri care ating maturitatea pentru a rodi. Constrânşi, convinşi - neconvinşi, suntem adesea covârşiţi de vidul singurătăţii care coboară, parcă, printre toate... Adesea bântuiţi de plictiseală şi de urât, rupţi de propria fire, subuman dependenţi, putem pica pradă unor melancolii, decepţii sau revolte sterile, mai mult sau mai puţin devastatoare...
Încercăm, împreună, să ne cunoaştem şi să cunoaştem, să ne depăşim limitele şi prejudecăţile, să învăţăm să dăruim şi să primim. Poate sună utopic, dar, măcar, putem încerca.
http://www.angelfire.com/art/scop/index1.html
Suntem un grup de oameni care dorim o altfel de societate, în care prietenia, iubirea şi cultura să fie valorile esenţiale. Declaraţia de intenţii este o invitaţie la a medita asupra unei ipostaze definită de Noica drept "intimitate a omului cu lucrurile şi a omului cu omul". Noica vorbea despre societatea occidentală denumind-o "societatea departelui". El denunţa exterioritatea raporturilor şi a relaţiilor dintre oameni, motivând-o prin existenţa unor reguli presupuse ca aparţinând politeţii - o politeţe improprie, a cărei sevă nu constă atât în respect şi bunăvoinţă, cât în supunere şi resemnare ; o politeţe care serveşte unei anumite stabilităţi, asigurându-ne o "decentă "distanţă de semenii noştri. În "societatea departelui", unde ne distanţăm "respectuos" unii de alţii, ascultăm ştiri şi păstrăm contacte cât mai bune cu "departele" nostru, nu se realizează legături vii între oameni - susţine Noica.
Şi tot el protestează: "adunăm orice: viii şi morţii, voturile, delictele, eurile ; este posibil - eurile se pot aduna, atât timp cât se pot aduna păreri, ciudăţenii, pasiuni, şi cât se pot număra toate componentele acestor euri. Părţile de acelaşi fel (şi numai ele!) se pot aduna... Dar există euri rodnice, iar acestea nu pot fi numărate. Un profesor de matematici se poate aduna cu un alt profesor de matematici, dar Riemann şi Poincaré nu pot fi adunaţi !"
Sunt, poate, puţine euri care ating maturitatea pentru a rodi. Constrânşi, convinşi - neconvinşi, suntem adesea covârşiţi de vidul singurătăţii care coboară, parcă, printre toate... Adesea bântuiţi de plictiseală şi de urât, rupţi de propria fire, subuman dependenţi, putem pica pradă unor melancolii, decepţii sau revolte sterile, mai mult sau mai puţin devastatoare...
Încercăm, împreună, să ne cunoaştem şi să cunoaştem, să ne depăşim limitele şi prejudecăţile, să învăţăm să dăruim şi să primim. Poate sună utopic, dar, măcar, putem încerca.
http://www.angelfire.com/art/scop/index1.html
